Facebook e un samsar care ne joacă pe toți la alba-neagra

Facebook e un samsar care ne joacă pe toți la alba-neagra
Răzvan Băltărețu
18:22 22.09.2017

Mark Zuckerberg este un evreu cinic. Apoi, Facebook este un produs al unei minți diabolice și cinice. Și toate astea le vedem mai clar ca niciodată în 2017.

E suficient să te gândești ce știe Facebook despre tine, ca exemplu, ca să-ți dai seama de cât de previzibil ești. Știe cam atâtea, în mare: cui dai like, ce profil vizitezi des, ce interese ai (după aprecierea paginilor și după ce urmărești constant), cu cine vorbești des, ce tip de conținut preferi, dar și ce muzică, cu ce GIF-uri empatizezi și ce oameni urăști, cum te îmbraci, cum râzi la poze și pe unde umbli, cât timp stai unde ești și cât de mult pierzi timpul în News Feed.

Nu mă refer la ce-i “public”, ci la tot comportamentul. Că nu publică vreodată detalii de tipul acesta, ei, asta e cu totul altceva. Dar știe.

Profilarea aceasta pe care o face, și nu e limitată doar la Facebook, însă acolo sunt bazele de date alea imense, este, deopotrivă fascinantă și înspăimântătoare, depinde de care parte a conspiraționiștilor te pui. Din când în când ar merita prezentate, privat, statistici de tipul acesta, doar că te-ai întrista (poate). Și nu-i loc de tristețe. Pisicile tale nu sunt mai speciale decât altele, nu lucrezi în locuri mai bune decât alții și ești suficient de comod cât să nu mergi prea mult pe jos zilnic, de exemplu.

Facebook a avut, până acum, un țap ispășitor excelent

Odată ce-a câștigat factorul uman, cu milioanele, apoi cu miliardele, Facebook a trebuit să-i gestioneze datele și pentru asta a creat algoritmi.

Mai nou, trece la cei bazați pe inteligență artificială. Și de fiecare dată spune că algoritmii sunt de vină, o teză explicată pe larg de Dave Lee pe site-ul BBC. Treaba cu algoritmii e, pe scurt, că sunt impersonali. Îi “dresezi” să facă ceva, iar ei execută în detaliu. Acum, Facebook e în vizorul autoritățile din Statele Unite ale Americii pentru cum rușii au folosit platforma ca să-și ducă mesajul propagandistic în direcția care îi interesa direct către votanți americani.

Apoi, tot în perioada recentă, a izbucnit scandalul promovărilor către grupuri de oameni care urăsc evreii. Aici apare și cinismul lui Zuckerberg, șeful companiei și creierul din spatele acestui produs care ne ține ochii lipiți de monitoare. Și acolo au fost algoritmii de vină, iar acum intră omul ca să curețe mizeria.

La începutul anului a fost scandalul știrilor false, pornite tot de Facebook prin funcționalitatea trending. Practic, a creat un sistem care să le permită celor interesați să exploateze la maximum rețeaua, până în punctul în care scapă de sub control și compania încearcă să găsească cuvinte frumoase prin care să explice nepăsarea. Și are, și avea nevoie de fake news și de clickbait, ca să vină mii de publicații mai mult sau mai puțin respectabile pe rețea și să creeze și difuzeze un conținut gata făcut, ca oamenii cu conturi de Facebook să rămână acolo.

Valoarea pe care o are fiecare pentru Facebook e nimic

Mă amuz când văd cât “valorez” pentru Facebook sau alții, fiind calculat “la kil”, din grosul valorii companiei și împărțit la câți utilizatori sunt. Niciunul dintre noi nu valorează mai mult pentru vreun serviciu online decât suma milioanelor de “prieteni” de rețea de care ne înconjurăm fără să vrem. Așa, ai putea da o notă socialistă: valorez cât orice bogat sau orice geniu.

De fapt, nu valorăm nimic și poți vedea tot ansamblul de peste două miliarde de utilizatori drept animale care trag în milioane de direcții, pentru producția de bani în conturile aceleiași entități.

Nu spun că acum ar trebui să primim toți bani, dar tuturor ne-ar folosi transparența. De exemplu, algoritmii nu pot fi de vină pentru orice, cum rușii nu pot fi de vină pentru că au vrut să intervină și să controleze un sistem. Sistemul, dacă vrei ca nimeni să nu intervină în el, nu-l faci ușor de dat peste cap. În engleză, există un termen pentru asta: rigged. Facebook is rigged, în sensul că e suficient să fii puțin atent și poți influența milioane de vieți. Cu acceptul și sub ochii platformei. E ca un mers fin pe sârmă, până când trebuie date detalii.

Nici nu ne dăm seama de importanța datelor de pe Facebook

Facebook

În “Imperiul și Fundația” de Isaac Asimov e introdusă ideea de psihoistorie, o disciplină care-ți permite să prevezi destul de bine viitorul, pentru că masele acționează la fel și pe baza unor indicatori clari. În “The Big Short”, un film despre criza economică de acum 10 ani, câțiva oameni au devenit milionari pentru că au urmărit indicatori și au văzut direcția când alții erau preocupați să ia cât mai multe credite.

În esență, internetul nu influențează alegeri și nu este gândit anti ceva și contra ceva, ci este folosit ca un băț cu care înghiontești în stânga și în dreapta până creezi un efect. Mai mult ca oricând acum ar trebui să ne dăm seama și să ne împăcăm cu asta: nu suntem speciali și putem fi reduși oricând la o sumă de trăsături pe care le avem la comun cu alții.

Facebook este un parazit care îți dă, în schimb, un mediu în care poți socializa, agăța, informa, comunica sau pur și simplu pierde timpul. Rămâne însă același produs care, pas cu pas, se instalează într-un loc și îl cucerește până îl seacă de bucurie. Și o face cu un rânjet imens, așa cum doar Zuckerberg știe să afișeze când face poze lângă chinezi, femei, negri, handicapați sau chiar copii și animale.

Și Zuckerberg are acest rânjet mai ales când vorbește în cuvinte frumoase despre comunitate, apoi stoarce de bani orice pagină care ar vrea să creeze și ea o comunitate. Dacă bagi bani o dată, va trebui să mai bagi, că algoritmii și, de fapt, inginerii care îi creează sunt plătiți de Facebook. Și poate că algoritmii ar putea fi de capul lor, de inginerii nu sunt, ei au o treabă de livrat și o livrează, altfel sunt dați afară și vine cineva care o poate face.

Poți să te resemnezi și să fii nițel mai atent cu ce-i pe Facebook

Ideea cu care ar trebui să ne împăcăm tot mai des este că Facebook a devenit un produs prea mare pe care nu-l mai poți ignora, doar că nu te încrede orbește în el. Este un produs născut și construit pe ipocrizie, cinism, hoțomănii (cum permitea cândva furtul lejer de pe YouTube și încărcarea de video, ca să crească baza de conținut) și rânjete și învârteli. Facebook este un samsar care-ți numără în față două bancnote de un leu până crezi că acolo sunt 10 milioane.

Face alba neagra cu tot ce-ai putea gândi tu vreodată, apoi se distanțează și caută scuze.

Tot acest comentariu n-are o concluzie, că asta e Facebook și asta avem. Singurul concluzie e, de fapt, o regulă de bun simț, adică să iei fiecare produs online fix ca o vacă de muls sub care s-au așezat cu o găleată creatorii și au început să toarne. De fapt, online, pe platforme sociale, nu există dreptate, moralitate, ilegalitate. Există doar momentul zero când cineva îi prinde și atunci trebuie să se îndrepte de spate, să renunțe la tricoul gri, să adopte o mină sobră și să vorbească despre curățire spirituală și îndreptare într-o direcție mai bună.

Mereu e o direcție mai bună pe care o evită cu orice preț până când trebuie s-o scoată din mânecă fix ca pe-un as bine ținut ascuns. Altfel, poate fi îmbucurător că pe Facebook nu contează ce rasă, gen, religie sau naționalitate ai, până nu apare cineva dispus să plătească pentru ceea ce ești. Pentru toate acestea, aștept cu interes și urmăresc cu atenție (sic!) ce se va întâmplă în Congres, odată cu scandalul implicării rușilor în alegeri.

Comentarii
loading...