Cei mai mari oameni de știință români: Invențiile fără de care lumea ar fi arătat altfel

Cei mai mari oameni de știință români: Invențiile fără de care lumea ar fi arătat altfel
Răzvan Băltărețu
Răzvan Băltărețu
15:39 31.01.2015

Cei mai mari oameni de știință români au avut o contribuție însemnată în tehnologia, medicina și aviatica internațională. Pe câțiva îi știi, cu siguranță, cum ar fi Henri Coandă sau Ana Aslan, dar ca ei sunt mulți alți români ale căror creații intră în istorie.

Cei mai mare oameni de știință români s-au remarcat mai ales în inginerie, unde au reușit să creeze noi dispozitive care să ajute omenirea la scară mare. Apoi, au fost câțiva care în medicină au introdus vaccinuri sau medicamente fără de care multe boli ar fi însemnat direct moartea pentru oameni.

Acum, scriem mai ales digital, dar sunt companii precum Mont Blanc care se remarcă prin stilouri de lux. Industria aceasta din care ei scot milioane de dolari n-ar fi fost posibilă fără Petrache Poenaru.

Cei mai mari oameni de știință români în inginerie aviatică

Despre Henri Coandă am scris și când Elon Musk și-a anunțat planurile pentru a testa Hyperloop. Coandă gândise un asemenea mijloc de transport și a ajuns să-l implementeze într-o anumită formă. Totuși, este mai cunoscut pentru motorul cu reacție fără de care zborurile cu jumbo jets peste oceane n-ar fi fost posibile. Primele avioane de pasageri, ca de altfel și cele folosite în alt scop, erau propulsate cu motoare cu elice.

Motorul cu reacție, inventat și construit de Henri Coandă, era compus dintr-un motor-piston cu patru cilindri, răcit cu apa și dezvoltă 50 de cai-putere la 1.000 de rotații pe minut. Acest motor-piston era conectat la o tijă care rotea multiplicatorul de rotatii, iar această mișcare era transmisă compresorului care producea o viteză de 4.000 de rotații pe minut. Primul zbor „de test“ a fost o greșeală a lui Coandă, când, dorind să verifice motorul, avionul a început să meargă din ce în ce mai repede, până s-a desprins de pământ. El a pierdut controlul, avionul aterizând forțat.

Avionul lui Henri Coanda

În aviatică, Anastase Dragomir a introdus scaunul ejectabil fără de care mulți piloți ar fi murit în avioanele de vânătoare pe care le pilotau. El a plecat în Franța, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane și și-a perfecționat sistemul de catapultare. La 3 noiembrie 1928, a înregistrat cererea de brevet pentru „Noul sistem de montare a parașutelor pentru mijloacele de transport aerian“. Deși sistemul a ajuns popular pe avioanele de luptă, el îl voia pentru pasagerii din cursele obișnuite.

Sistemul prevedea că scaunul are o parașută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, cade prin podea și parașuta se deschide. În 1950, Anastase Dragomir a obținut un nou brevet, de data aceasta în România, pentru „celula parașutată“, care consta în folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus. În 1959 a înregistrat o nouă cerere pentru construirea unui avion cu astfel de scaune.

anastase dragomir

Cei mai mari oameni de știință români în medicină

Nicolae Paulescu a inventat insulina, medicamentul care salvează vieților bolnavilor de diabet, dar din nefericire pentru el și din fericire pentru știință a creat acest medicament în același timp cu alți cercetători. El a fost profesor de psihologie al Universității de Medicină și Farmacie din București, iar în 1921 a creat insulina injectabilă, înlocuind astfel hormonul secretat de pancreas care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism.

Paulescu este cel care a demonstrat eficiența acestei substanțe în reducerea hiperglicemiei și a folosit insulina în tratarea diabetului. Totuși, Frederick Banting și Charles Best aveau să primească în 1922 Premiul Nobel pentru această invenție. Pierderea lui Paulescu se datorează și unui articol publicat într-o revistă belgiană de specialitate. El n-a numit acest hormon artificial insulină, ci pancreină. Apoi, în 1916, pe când se afla în stadiul final al cercetării, trupele germane ocupaseră Bucureștiul. El n-a avut astfel rezultatele finale, dar canadienii au reușit să îi folosească experimentul pentru a crea insulina injectabilă.

nicolae paulescu

Dacă „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte“ ar fi avut un medic, atunci Ana Aslan ar fi fost acesta. Era un medic român specializat în gerontologie. Ea a evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de înaintea în vârstă, aplicând-o la scară largă în clinica de geriatrie sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat în anul 1952 și brevetat în peste 30 de țări.

În același an este fondat Institutul Național de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan“, primul institut de geriatrie din lume și un model pentru țările dezvoltate prin asistența clinică și cercetare. Efectele terapiei Aslan asupra îmbătrânirii au convins încă de la început, aducând institutului pacienți cu nume celebre: Tito, Charles de Gaulle, Pinochet, Charlie Chaplin și diverși alți demnitari și membri ai caselor regale. Și John Kennedy, președinte american, a folosit Gerovital pentru o afecțiune a coloanei vertebrale.

ana aslan

Probabil că ai auzit de Institutul Cantacuzino, iar omul care i-a dat numele este Ioan Cantacuzino, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală, care a avut o activitate bogată de cercetare privind vibronul holeric și vaccinarea antiholerică. Pe baza cercetărilor derulate de acesta, medicul a creat o metodă de vaccinare antiholerică, numita „metoda Cantacuzino“, folosită și în prezent.

Ioan Cantacuzino s-a mai implicat în studiul tifosului exantematic și tuberculozei și a creat noțiunea de imunitate prin contact. În 1913 a condus prima vaccinare antiholerică masivă în focarele infecțioase, cunoscută în știință drept „marea experiență romanească“. În Primul Război Mondial, în calitate de șef al serviciilor sanitare militare și civile, a derulat măsuri de combatere a marii epidemii de tifox exantematic.

ioan cantacuzino

Cei mai mari oameni de știință în alte domenii

Dacă realizarea unui perpetuum mobile i-a fascinat pe oamenii de știință, Nicolae Vasilescu-Karpen a reușit să producă așa ceva. El a creat o pilă electrică pe care a pornit-o în urmă cu peste 60 de ani și încă funcționează. El a spus ca va funcționa la infinit. „Pila Karpen“ este ținută în Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida“ din București, fiind obiect de patrimoniu, și este depozitată într-un seif situat în biroul directorului.

Conceptul de perpetuum mobile presupune că un aparat este capabil să funcționeze la nesfârșit, fără să primească energie din afară. Deocamdată, Karpen încă are dreptate și a creat așa ceva. „Pila Karpen“ a fost brevetată în 1922. Alexandru Mironov a scris pentru „Știință și Tehnică“ despre această invenție. „În interior are un electrod de aur, un altul de aur platinat, închiși în doi cilindri de sticlă, muiați în acid sulfuric pur și un mic motoraș electric (de fapt, un fel de osciloscop) care îmi arată că pila funcționează“, scria Mironov.

pila karpen

Petrache Poenaru a fost un inginer şi matematician care s-a preocupat de organizarea învăţământului naţional. În întreaga lume este însă recunoscut pentru tocul cu rezervor pe care l-a inventat, adică ceea ce am ajuns să știm sub numele de stilou. Numele oficial al dispozitivului este „stiloul portabil fără sfârşit alimentat cu cerneală“. Deși nu este o invenție, Petrache Poenaru a fost și primul românc care a călătorit cu trenul. El a realizat asta în Marea Britanie, între orașele Liverpool şi Manchester.

petrache poenaru

„Playtech“ este un site cu și despre tehnologie și știință, dar ceea ce este tehnologie în prezent se datorează în mare parte unui om prea puțin cunoscut în România: Ștefan Odobleja. El a creat conceptul „cibernetică“. Aceasta vorbește despre controlul prin retroactiune, iar termenul s-a răspândit cu precădere în sistemele digitale, dar nu se limitează la atât. Cibernetica se ocupă de modul în care un sistem (ce orice natură) prelucrează informațiile și reacționează la acestea.

De asemenea, cibernetica studiază și modul în care sistemele se modifică sau permit modificări pentru a-și optimiza acțiunile. Medicul Ștefan Odobleja este creatorul psihociberneticii și al ciberneticii generalizate și a scris despre aceasta în 1929 studiul „Metoda de transonanță toracică“ în care enunța și legea reversibilității. În 1937 anunță și opera sa principală: „Psihologia consonatistă“, prin care face publică prima variantă a concepției cibernetice generalizate si demonstreaza caracterul multi și interdisciplinar al acesteia.

stefan odobleja

Lumea fără România într-un videoclip care nu vorbește doar despre cercetători

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI