Transplantul de cap, din Frankenstein în realitate: un chirurg a reușit tehnica pe o maimuță

ACTUALITATE

Chiar dacă aveam impresia că se poate doar în Frankenstein, medicii și oamenii de știință ne-au promis că transplantul de cap va fi posibil, grație unei proceduri care nu afectează creierul și nu provoacă niciun fel de daune. Se pare că s-a și întâmplat, după cum se poate vedea în video-ul de mai sus.

După cum scriu și cei de la Motherboard, și cei de la New Scientist, Sergio Canavero, medic italian, a oferit câteva detalii legate de progresele pe care le-a făcut în această direcție cu Xiaoping Ren de la Universitatea Medicală Harbin din China. Ren a investit mult timp în studierea procedurii, pe care a efectuat-o pe mai mult de 1.000 de șoareci. Aceștia au putut respira și bea după ce fuseseră supuși procedurii de 10 ore, dar au rămas în viață doar câteva minute.

Acum, potrivit lui Canavero, echipa lui Ren a avut o reușită cu o maimuță. Chiar dacă sună promițător, același lucru i-a reușit și lui Robert White, în anii ’70. Ren a răcit creierul la -15^oC pentru a proteja țesutul nervos de deteriorare, în timpul transplantului de cap. Canavero pretinde că maimuța a supraviețuit procedurii fără traume neurologice de orice fel, dar animalul a fost eutanasiat la doar 20 de ore din rațiuni etice, pe care nu le înțelegem. Prin urmare, e posibil ca ceea ce pretinde Canavero să fie puțin primit. Ren a spus, totuși, că ideea din spatele experimentului este de a investiga modul în care creierul poate fi aprovizionat cu sânge, pentru a împiedica țesutul să moară din lipsă de oxigen și nutrienți, nu supraviețuirea pe termen lung.

Cea mai ciudată parte e că acest Canavero a vorbit cu presa înainte ca lucrarea să fie publicată propriu zis, o abordare considerată tabu în comunitatea oamenilor de știință. Totuși, se pare că vor fi publicate șapte studii în Surgery și CNS Neuroscience & Therapeutics, iar Motherboard și New Scientist au confirmarea că deja au fost verificate două dintre ele de către editorii publicațiilor.

Michael Sarr, editorul CNS Neuroscience & Therapeutics, a ridicat semne de întrebare serioase asupra eticii procedurii, dar susține că interesul său e concentrat asupra posibilelor aplicații ale procedurii. De exemplu, unul dintre studii e axat pe creșterea nervilor afectați în urma traumelor spinale.

În afară de Canavero și Ren, mai există un grup de experți care are în vedere același obiectiv, la Universitatea Konkuk din Coreea de Sud. Au administrat polietilen glicol cobailor care aveau coloanele vertebrale afectate, iar grație substanței, membranele s-au lipit la loc. După cum se poate vedea și în video-ul de mai jos, animalele au putut merge în urma procedurii.