Un dezvoltator de aplicații avertizează: e momentul să nu mai exploatăm dependența oamenilor

ACTUALITATE

Nu e nicio noutate în legătură cu faptul că majoritatea aplicațiilor dau un soi de dependență. Majoritatea dezvoltatorilor exploatează întocmai această tendință de a transforma un obicei într-un comportament distructiv.

Totuși, Felice Miller Gabriel, fondatorul Delvv, are o altă perspectivă asupra acestei chestiuni, pe care a exprimat-o într-un articol amplu publicat pe Venture Beat. Acesta spune că ar trebui ca dezvoltatorii de aplicații să țină mai mult cont de etică, în loc să exploateze slăbiciunile umane. „Precum mâncare, drogurile sau jocurile de noroc, anumite aplicații generează invazii de dopamină. Publicarea de informații despre noi în social media, la fel ca gamingul, eliberează acest neurotransmițător. Făcute în exces, comportamentele acestea ne schimbă”, scrie Gabriel.

O recenzie a 13 studii RMN a arătat că oamenii care suferă de dependență de internet au anomalii cerebrale, caracterizate prin nivelurile reduse de transportori ai dopaminei, similar cazurilor de dependență de droguri sau de jocuri de noroc. Sree Jadapalle, cercetătorul din spatele studiului, a estimat că 26,3% din tinerii americani suferă de dependență de internet, și că e adesea corelată cu depresia, comportamentul suicidal sau obsesiv-compulsiv, tulburările de alimentație și altele din aceeași gamă.

Cu alte cuvinte, Gabriel vede această problemă ca fiind cu adevărat gravă. Mai dă exemplu și raportul numit „Dependența”, realizat de Mixpanel, o companie de telefonie care a vrut să vadă cât de des folosesc oamenii o aplicație pe parcursul unei zile. În 2014, 50% dintre utiliatori petreceau cel puțin cinci ore pe zi pe rețelele sociale, iar 20% se duceau chiar și spre opt ore. Așadar, aplicațiile sociale sunt cele care provoacă dependență în cea mai mare măsură, iar dezvoltatorii profită de asta. „Clienții ideali sunt cei care interacționează cu produsul tău măcar o dată pe zi”, se specifică în raport. De asemenea, Gabriel spune că aplicațiile sunt addictive cu intenție, nu din accident.

De exemplu, Nir Eyal a scris o carte numită Hooked: How to Build Habit-Forming Products, în care explică exact cum se creează dependențele de produse. E mai degrabă un fel de tutorial, dar Eyal a oferit și un mic ghid etic. Pe propriul blog, acesta a scris că totul a devenit exploatare. Există și aplicații inofensive, de tipul celor care te ajută să păstrezi o listă cu lucruri de făcut în ziua respectivă. Dar nu despre ele e vorba, ci despre cele care te încurajează să le verifici obsesiv.

Gabriel crede că, pentru a păstra limite etice, aceste aplicații ar trebui să trimită un raport de utilizare celor care se încadrează în procentul de 20% de top users. Ar putea include câte ore pe zi petrece fiecare interacționând cu aplicația și de câte ori o accesează. În acest mod, ar putea preveni dependența, mai ales dacă avertismentul ar fi însoțit de un mesaj explicativ.

De asemenea, aceste aplicații ar putea include instrumente similare Freedom și Anti-Social, care să permită utilizatorilor să limiteze timpul petrecut în aplicație, precum și frecvența accesării. În cazul în care dezvoltatorii de aplicații nu vor face acest pas, responsabilitatea ar putea reveni Apple sau Google. Așa cum Apple, de exemplu, a arătat că ține enorm la intimitatea utilizatorilor, ar putea să arate că ține și la sănătatea lor mentală.