Paradoxurile faimoase care îți vor da mintea peste cap

, 06 Aug, 15:50

Poate cel mai simplu mod de a enunța un paradox a fost rostit de Socrate: „Tot ce știu e că nu știu nimic”. Prin câteva cuvinte, a putut fi sintetizată esența științei, și anume că niciodată nu trebuie să încetezi să îți pui întrebări.

Întâi, să vedem ce e un paradox. Potrivit definiției din DEX, e un fapt despre care se poate demonstra că e atât adevărat, cât și fals. Atât istoria, cât și știința, ne-au furnizat destule astfel de fapte, care nu și-au găsit rezolvarea nici până în prezent. Majoritatea datează încă din antichitate, când au devenit teme de gândire pentru filosofi. Cei de la Business Insider le-au prezentat pe cele mai cunoscute, dintre care e imposibil să nu recunoști măcar câteva.

Nava lui Tezeu este un paradox care ridică o întrebare interesantă: un obiect ale cărui componente au fost înlocuite în totalitate, rămâne în esență același obiect? Conform legendelor grecești care au fost transmise mai departe de Plutarh: „Vasul cu care Tezeu și tineretul Atenei s-a întors din Creta avea 30 de vâsle și a fost conservat de atenieni până în timpul lui Demetrius Phalereus, deoarece i-au înlocuit lemnăria pe măsură ce putrezea, punând în locul ei lemn nou și puternic. În acest fel, această navă a devenit un exemplu de sine stătător printre filosofi. O tabără susține că nava a rămas aceeași, iar cealaltă că nu mai este aceeași”.

Plutarh se întreabă dacă nava ar fi aceeași în cazul în care ar fi înlocuită în întregime, bucată cu bucată. Secole mai târziu, filozoful Thomas Hobbes a introdus un alt element de dificultate în acest paradox. El s-a întrebat ce s-ar întâmplă dacă lemnăria originală ar fi fost folosită pentru o a doua navă. Care navă ar fi, în acest caz, originala navă a lui Tezeu?

nava lui tezeu

Un alt paradox interesant ar fi cel al cuvântului „heterologic”. Un cuvânt heterologic este unul care nu se descrie pe sine. De exemplu, cuvântul „verb” este un substantiv, nu un verb, sau cuvântul „lung”, este un cuvânt scurt. Așadar, cuvântul „heterologic” este un cuvânt heterologic? Dacă ar fi un cuvânt care nu se descrie pe sine, atunci s-ar descrie pe sine, dar dacă s-ar descrie pe sine, nu ar fi un cuvânt care se descrie pe sine. Probabil trebuie să citim de mai multe ori pentru a nu ne pierde mințile, dar logica este destul de simplă.

Nu știm cât vă plac numerele, dar cert este că fiecare are ceva interesant. Iar acesta e un paradox în sine și este o versiune ceva mai infantilă a celui enunțat precedent. De exemplu, unu este primul număr natural diferit de 0, 2 este cel mai mic număr prim, 3 este primul număr prim impar și așa mai departe. Atunci când dai peste un număr care nu pare să aibă nimic interesant, atunci acel număr este interesant tocmai pentru că nu este interesant. Are sens, nu?

Într-un bar, există cel puțin un client pentru care este adevărat că dacă el bea, atunci toți oamenii din bar beau. Sună de parcă s-ar referi la faptul că un singur om îi poate determina pe toți să bea. În realitate, idee e că e imposibil ca într-un bar să bea toată lumea, așa că există cel puțin o persoană care, bând, ar face adevărată afirmația „toți oamenii din bar beau”. Desigur, nu e tocmai un paradox antic, dar e interesant.

Young people with a beer in a restaurant

Paradoxul zilei de naștere spune că dacă într-o cameră se află 23 de oameni, e foarte posibil ca cel puțin doi dintre ei să aibă aceeași zi de naștere. Se bazează pe probabilitate, așadar dacă doi oameni se află în aceeași cameră, e o șansă de 364/365 să nu aibă aceeași zi de naștere, Dacă trei oameni se află în aceeași cameră, probabilitatea să aibă zile de naștere diferite este de 364/365 x 363/365. Continuând astfel, când ajungi la 23 de oameni, probabilitatea să aibă zile de naștere diferite scade sub 50%.

Paradoxul dihotomic a fost atribuit filosofului grec Zeno și a fost creat ca dovadă a faptului că Universul este singular și că orice schimbare este imposibilă. Evident, a fost respins o perioadă îndelungată. Dintr-o perspectivă matematică, soluția ar fi să accepți că 1,5 + 1/4+ 1/16+ 10.000 sunt adăugate la unu. Așadar, ai putea spune că 0.999 este egal cu unu. Totuși, explicația nu este satisfăcătoare și nu răspunde, printre altele, la întrebarea „cum își atinge un obiect destinația?” În plus, teoriile științifice din secolul XX despre timp, spațiu și materie arată că acestea nu sunt divizibile la infinit.

 

 

 

 

Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!

Comentarii

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail