Splatterhouse – Delicios de… horror [REVIEW]

, 10 Ian, 18:10

Probabil ca putini dintre romani au avut ocazia sa joace jocul pe care urmeaza sa il prezint astazi, iar pentru cei care l-au incercat fac aceasta prezentare usor nostalgica. Pentru mine Splatterhouse este unul dintre primele jocuri in care am vazut jumatati de cadavre, zombie care nu semanau cu doi pixeli colorati si un nivel grafic si auditv ridicat – probabil unul dintre motivele pentru care sunt un review-er in ziua de astazi, as putea spune. Titlul, dupa umila mea parere, este probabil primul horror game produs, fiind si astazi considerat un clasic de aur de catre gamerii occidentali. Spun asta pentru ca la noi nu prea au existat console din abundenta pe vremea “lu’ Impuscatu’”. Atunci aveam HC, Cobra sau Spectrum, daca aveam noroc, jocurile de acolo fiind si ele un exemplu, dar nimic din galeria acestora nu se compara cu Splatterhouse.

Pima oara cand am descoperit acest titlu aveam cred ca 14 ani si pot spune cu mana pe inima ca am ramas uluit de cat de brutal era pentru acea vreme. Totul in el era grotesc, te speria, atmosfera era lugubra, iar coloana sonora imi da fiori reci si acum pe shira spinarii. Totusi, tin sa mentionez ca prima oara am jucat Splatterhouse 2, abia prin 2000 am pus mana pe un calup de emulatoare de Sega Genesis in care se afla si Splatterhouse 1 si 3, noptile mele fiind dominate timp de doua saptamani de aceste doua jocuri care mi-au marcat experienta in gaming. Oricum, am avut si ocazia sa il joc pe arcade, unde jocul la acea vreme excela cu desavarsire.

Undeva la Eforie Nord, intr-un colt al unui arcade room tipic romanesc, se afla Splatterhouse 2 The Arcade… Nu puteam sa cred ca am gasit jocul pe masinaria aceia uriasa. Cata fericire se putea citii in ochii mei nu cred ca se mai poate reroduce in ziua de astazi. Fuga fuguta am dat buzna in camera de hotel unde stateam cu familia, mi-am schimbat frumos toti banii pe care ii aveam in monede si tusti la jocuri mecanice. In momentul in care am inceput sa joc nu imi venea sa cred ca aparatul era liber, abia dupa aceea un pusti mai mare mi-a spus ca nimeni nu joaca Splatterhouse 2 pentru ca este prea greu si urmau sa il schimbe in curand… Stiu ca terminasem jocul pe hard pe Genesis acasa, asa ca eram pregatit pentru tot ceea ce acest Arcade imi putea oferi. Si exact asta am si facut… patru ore nu m-am miscat din fata lui. Am terminat jocul cu doar doua vieti cu care incepeai, jocul dandu-ti cate o viata la fiecare nivel terminat. In acest timp nu vedeam, nu miscam, nu respiram, eram acolo sa termin jocul. Cand m-am intors cu spatele o armata de copii era in spatele meu repirand si traind alaturi de mine povestea jocului, inclusiv patronul care a decis sa nu scoata jocul din sala. Pe aceasta cale, daca domnul citeste din greseala acest articol si mai detine aparatul… il vreau eu!

Ok … gata. Suntem oameni mari acum.

Cand vine vorba de poveste, jocul nu se abate prea mult de la firul initial. Pesonajul original din primul joc, Rick Taylor, este prezent si el in aceasta reimaginare a povestii de catre cei de la Namco, iar Jenny, iubita acestuia, este si ea prezenta ca obiectul afectiunii nemarginite a eroului si domnita la anaghie. Ca si in primul joc, ea este rapita de catre fortele malefice care incearca sa se materializeze in lumea noastra, lasand-ul pe Rick intr-o balta de sange cu matele la vedere, tartorul acestei fapte ucigase fiind Dr. West, care vede in Jenny imaginea sotiei sale moarte cu secole in urma din cauza holerei. Iar aici intra in joc al patrulea protagonist al povestii… masca. Nu… nu masca din filmul cu acelasi nume – cu toate ca am impresia ca si acesta a fot inspirat din Splatterhouse, ci o masca de origini necunoscute ce ii propune lui Rick un targ: ii ofera acestuia inca o sansa la viata si oportunitatea de a o salva pe consoarta sa, in schimbul a… sange, dezmembrari, inamici decedati si lista continua.

Uneori povestea poate fi numita previzibila, ba, mai mult, proasta. Dar Namco intr-adevar nu au dorit sa se abata din acest punct de vedere prea mult de firul original si savoarea pe care acesta o impregna adanc in memoria jucatorului. Personajele sunt fantastice, sigur, iar prezenta mastii in ecuatie este exact ceea ce a transformat acest joc intr-un titlu de cult. Chiar daca Rick, dupa ce pune masca, arata mai mult ca Hulk decat ca o fiinta umana, sentimentul de putere pe care il ai ca urmare a acestei transformari pe toata durata jocului este destul de pregnant. Adaugand la povestea originala si cateva elemente noi bine puse la punct si un final surpriza, Splatterhouse, din punct de vedere al povestii, se poate numi un urmas demn pentru jocul original, motiv pentru care ii acord si un 9.8 la capitolul poveste …Fie ea si criticata de catre unii si numita cliseu de catre altii!

Gameplay… ehh aici e o alta tarsenie. La acest capitol, jocul are lacune pe care le voi discuta detasat de atasamentul meu evident fata de serie. Campania jocului are in jur de 8 sau 10 ore, depinzand destul de mult de nivelul de dificultate pe care il alegi, inamicii crescand in putere pe parcurs. Multi dintre ei sunt absolut neiertatori, dovada ca jocul are acea mecanica pe care o identifici reminiscenta a primelor titluri. Odata ce ai terminat jocul, poti sa il reincepi cu draga inima, avand in vedere ca acesta iti da posibilitatea de a descoperi diverse poze al lui Jenny in ipostaze mai putin decente, ceea ce face colectarea lor delicoasa. Dar, si cand termini jocul, deblochezi Splatterhouse 1, 2 si 3 varianta originala. Iar pentru ca pachetul sa fie complet, jocul iti ofera si un survivel mode, in care trebuie sa supravietuiesti valurilor de inamici ce sunt aruncati asupra ta.

In timpul jocului propiu-zis apar problemele generale. Iar prima cu care te vei confrunta este camera… mai exact, controlul acesteia. Nu de multe ori m-am lovit cu capul de pereti sau am cazut de pe o cladire catre un sfarsit iminent, pentru ca al nostru cameraman avea trepiedul blocat. Sigur, o poti controla cu ajutorul stick-ului analog din dreapta, dar sincer sa fiu nici acesta nu te ajuta foarte mult, deseori focalizand punctul de interes altundeva decat in locul in care doresti sa ajungi pentru ca oasele sa nu iti fie zdrobite. Exista si o portita de respiro in acest caz, avand in vedere ca Splatterhouse are un aspect 3D si 2D. Uneori te vei gasi in postura 2D, similara cu primul joc pentru o secventa de platforming clasica, ceea ce nu a putut sa ma bucure nespus… Aceste momente nu sunt rare, iar aici jocul se descurca absolut fabulos. Raspunde la comenzi atunci cand trebuie, atentia pe care o acordai in primele jocuri este elementul cheie, iar unii inamici, chiar daca prea puternici, pot fi aruncati pe margini pentru a scapa de o durere de cap.

Ca si in original, Rick poate folosi arme pentru a imparti pomana maselutei articulate. De la o teava de plumb, o scandura ghintuita sau o drujba, jocul iti da un arsenal destul de eficace cand vine vorba de lupta.

La baza, Splatterhouse poate fi numit un action adventure generic, al carui control nu difera foarte mult de restul genului. Un atac normal, unul puternic, saritura, eschiva si grab. Nu prea aduce nimic nou pana in momentul in care descoperi ecranul de upgrde, unde investesti sangele acumulat. Mecanica este simpla: cu cat omori mai multi inamici, cu atat primesti mai mult sange, iar valoarea acestuia este definita de numarul de hituri consecutive (combo metter) si executia acestora. Executia se numeste Splater Kill in joc, si sincer sa fiu este probabil cel mai inventiv mod de a dezmembra oponentii dezvoltat intr-un joc. Dupa ce casapesti destul de bine la un inamic, acesta va avea un glow rosiatic puternic, lasandu-te pe tine sa il prinzi in bratele tale musculoase si sa ii aplici un procedeu transant de durerros. Fie ca il prinzi si ii smulgi mainile sau il rupi in doua la propriu, Splatterhouse s-a intrecut pe sine cu aceste secvente.

Odata ce ai acumulat o cantitate de sange care consideri ca iti convine, poti sa iti imbunatatesti atacurile, de la mai multa viata, pana la durabilitatea armelor si un rage bar mai mare. Iar daca in timp doresti sa obtii un upgrade care sa te lase sa omori totul in jur, Splatterhouse nu te impiedica deloc, lasandu-te inca de la inceput sa ai acces la mai toate upgrade-urile pe care le doresti, daca ai destul sange. Pe langa asta, poti sa te transformi intr-o forma mai violenta a mastii, practic lasand-o pe aceasta sa preia controlul si sa isi faca de cap. Rick devine o masina de decapitat, dezmembrat si ciopartit. Transformarea aceasta iti regenereaza viata, dar iti scurge destul de repede Blood Bar-ul atat de important. Totusi, daca nu doresti sa te pierzi cu firea in postura mastii, dar ai nevoie de viata, jocul te lasa sa scurgi la propriu inamicii de viata, lasandu-i practic si ametiti pentru cateva secunde.

Si am ajuns la neajunsuri, care sincer mi-au mancat zilele. Prima problema pe care am intampinat-o cu acest titlu a fost ecranul de incarcare. Nu numai ca acesta este prezent ori de cate ori mori sau treci de la un nivel la altul, dar dureaza o vesnicie. Am stat cu cronomentrul in mana si cel mai lung a avut 41 de secunde. Iar daca asta nu este destul de frustrant, anumite quick time events, secvente de reactie rapida care te omoara instant, nu sunt executate maiestuos si perfect, te vei gasi in fata acestui ecran infam.

Un alt aspect negativ este lupta. Sigur, este sangeroasa si plina de impliniri dezmebrate, dar dupa un timp devine repetitiva, iar inamicii nu prea sunt variati. Nu de multe ori te vei gasi bumbacind acelasi monstrulet de la inceputul jocului si la finalul acestuia, devenind extrem de anost la un moment dat. Iar controlul personajului nu te ajuta deloc in unele cazuri. Exista momente in joc in care trebuie sa infigi un inamic intr-o tepusa sau sa ii arunci diverse orificii, hit detection-ul fiind ingrozitor – Rick il arunca in directia buna, dar impactul nu se inregistreaza. Acestea fiind spuse, Splatterhouse primeste din partea noastra un 8.2 la capitolul gameplay si trecem la grafica si sunet.

Aici jocul este exact ceea ce numele il recomanda. Un Splatterhouse. Accentele horror, pe care jocul le prezinta inca din titlu, sunt prezente in joc. De la ambianta sinistra a anumitor stagii pana la micile detalii acordate texturilor, jocul este un horror in adevaratul sens al cuvantului. Bine, nu te face sa sari din scaun, elementele de suspans fiind practic inexistente, dar, daca vrei sa vezi ceva membre si tentacule pe pereti, asta e jocul pentru tine. Un exemplu clar este ca iti poti pierde membre care se regenereaza in timp, fiecare lovitoura se vede pe corpul tau, asta incluzand si taieturile, iar inamicii sunt precum niste papusi in mainile tale imense, putand sa ii dezmembrezi dupa bunul plac. Pe langa asta, daca pui mana pe un satar sau pe o teava, acestia se comporta destul de real dupa o lovitura, fiind aruncati in directia in care lovesti cu ciomaga sau tai cu sete.

Valoarea productionala este prezenta si la aspectul auditiv, sunetul in joc facand deliciul jucatorului in momentele impactului si cu o varietate destul de mare. Iar actorii vocali fac o treaba exceptionala. Daca Rick este un papa-lapte cu lauri si coronita, masca, pe de alta parte, nu se poate abtine sa faca remarci la adresa ta si a inamicilor tai, fiind un deliciu sa il auzi scuipand mici rautati acide la adresa lor. Pana si restul actorilor vocali fac o treaba de nota zece, chiar daca unele replici par desprinse din scene siropoase de telenovela. Tot pachetul este completat de muzica jocului, diferentiata clar de cele doua moduri de joc. Daca in 3D la o scena de ciomageala ai parte de o muzica Heavy Metal si  interpretata de Lamb of God, in portiunile 2D se pare ca o remasterizare a coloanei sonore a jocului original si-a facut loc pentru auditie. Ce pot spune, la acest capitol ii acord un 9 si trecem la concluzie.

Nu credeam ca o sa vad ziua in care un remake al acestui titlu imi va ajunge la comanda degetelor. Sunt un fan al acestui joc, iar Namco chiar nu au dat chix cu acest ultim titlu. Pot spune ca am privit initial cu ochi sceptici, doar pentru a fi placut surprins ulterior. Playtech ii acorda lui Splatterhouse un 9 si speram sa vedem si un remake al lui Splatterhouse 2.

Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Destul de interesant, sincer, eu nu ma asteptam sa fie un joc bun, a avut niste trailere ciudate..

M-am tot uitat pe net, si vad ca pare un joc ok, mai ales ca e facut dupa un altul mai vechi, si eu as zice ca un SplatterHouse 2 ar fi foarte bine primit, dar sa vedem…

Nu-mi prea plac mie jocurile cu mult sange, dar sa zicem ca merge. Cand o sa am ocazia o sa-l incerc.

@Kazumo: Si eu am fost la fel, dar vad ca merita din plin, curand o sa am ocazia sa-l joc, bravo! Frumos review.

Gameplay-ul strica din joc daca e liniar…insa la Splatterhouse nu prea, in fine, merge. E un joc ok, si nota e pe merit!

„Bine, nu te face sa sari din scaun, elementele de suspans fiind practic inexistente, dar, daca vrei sa vezi ceva membre si tentacule pe pereti, asta e jocul pentru tine.”

Atunci jocul e bun, si pentru mine! Imi place genul si as vrea sa-l incerc, mai ales ca a luat o nota mare.

E cu mult sange din cate vad, si mie mi se face rau de la atat sange…in fine, frumos review.

Din cate am inteles e un joc bunicel, si multa lume e ok la ideea unui nou capitol, insa vom vedea cum decid producatorii…

Deci sunt printre singuri de aici care l-au jucat? E un joc foarte bun, dar cum s-a precizat in review, uneori e repetitiv, insa daca ai putina rabdare pana la final vei vedea ca a meritat cat de cat. Ma bucur ca i-ai facut review.

Mie mi se pare foarte horror, incercati-l voi ca mie-mi e cam frica, de cand cu Dead Space nu ma mai arunc la orice joc…

Vand jocuri mecanice (arcade) pentru uz comercial cu licenta si pentru uz personal . Execut la comanda clientului orice dimensiuni , grafica, configuratie electronica, etc.
Vand si piese pentru ele butoane, joystickuri, microintrerupatoare, cabluri jamma, convertoare video, interfata usb PC/ PS3 , cititor monede , etc.

Am si kituri pentru cine vrea sa- si faca singur un joc arcade.

Jocuri precum FATAL FURY, STREET FIGHTER, SAMURAI SHODOWN, CADILACS AND DINASAURUS, THE KING OF FIGHTERS, METAL SLUG, ETC.

Preturi pentru toate buzunarele
0761478591
boldoradrian@gmail.com

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail