Knights Contract sau vrajeli de bine si de rau [REVIEW]

, 22 Mar, 03:36

Sunt un fan al jocurilor Hack and Slash, dovada ca am mancat pe paine jocuri precum God of War, Devil May Cry sau Darksiders [review], iar cand apare un nou joc de acesta natura sunt primul pe lista. Totusi, am privit acest titlu cu scepticism, avand in vedere ca este produs de un dezvoltator despre care, sincer sa fiu, nu prea am auzit multe. Bine, ceva detalii de fundal mi-au fost aduse la cunostinta cu ajutorul unor link-uri, dar mai mult de atat nu prea. Oricum, povestea parea ceva nou si avea acel feeling de Dante’s Inferno meets Devil May Cry, asa ca mi-am linistit indoielile pentru vremea respectiva. Au trecut ceva luni, gameplay-uri si secvente din cinematicul jocului au aparut pe net, iar Knights Contract parea chiar pormitator. Cu toate acestea, ceva nu imi miroasea a bine. Un cavaler cat camionul si o domnita blonda care il urmeaza… fie jocul era axat pe o experienta cooperativa, fie urma sa am parte de o mecanica de joc in care trebuia sa am grija de o teleghidata artificial cu mintea unei naparci ametite. In cazul de fata, a doua varianta. Am terminat jocul acum zece minute, asa ca toata informatia este proaspata in capul meu, asta pentru a va oferi un review complet al lui Knight Contract. Deci, sa inceapa vrajeala.

Aparent amplasat intr-o perioada istorica in care inchizitia infloarea precum un trandafir in mijlocul unui lan de balegar, Knights Contract prezinta povestea unui cavaler care nu poate muri, fundalul fiind de altfel stabilit chiar de actiunile acestuia intr-un trecut ce ti se dezvaluie incetul cu incetul, pe parcursul povestii. Heinrich, caci acesta este numele cavalerului cenusiu, a jucat un rol important in executarea unui numar mare de vrajitoare, rolul sau fiind cel de calau.  Astfel, dupa ce detaseaza bostanul de restul corpului unei vrajitoare, se trezeste ca nu poate sa isi piarda viata, pedeapsa pentru faptele sale omucide. Drept urmare, devine vanator de vrajitoare, doar-doar descopera cum sa scape de blestem. Bine, stiu, pare bizar: ai imortalitatea practic in palma si doresti sa o arunci ca pe un ambalaj de ciocolata… Cum ar zice I.R. Baboon, stuuuupiiid!!!

Oricum, ceea ce am relatat eu mai sus descoperi in primele doua capitole de poveste, avand in vedere ca jocul te arunca in mijlocul actiunii fara nici un fel de precendent, fara vreo explicatie sau o poveste de fundal. Asa ca incepi sa omori zombi fara sa stii exact care este motivatia ta.  Sigur, introducerea lui Heinrich in poveste este facuta cu surle si trambite, dar parca mi-ar fi placut mai mult un inceput de genul celui din DMC, fata de un amalgam intuitiv din care ti se ofera cate o bucatica de naratiune cu taraita. In fine, dupa ce omori ceva zombi intr-un oras ce pare rupt din epoca renascentista, faci cunostitnta cu ceea ce urmeaza sa fie insotitoarea ta pe toata durata jocului, adica o vrajitoare numita Gretchen, aceasta fiind printre altele si Cotoroanta care te-a blestemat sa fii nemuritor. Ce sa mai, oameni buni, tanar si nelinistit in toata regula. Cel putin magica domnita este imbracata sumar, cat sa incante ochiul, si, pe langa asta, este blonda. Dupa o succesiune de evenimente destul de rapida si o executie ce mi-a adus aminte de Bayonetta, vrajitoarea se ofera sa isi ridice blestemul ce troneaza asupra ta, in schimbul serviciilor tale de bodyguard.

Nu pot spune despre poveste ca este rea, din contra, este chiar bunicica, dar la anumite capitole este, evident, cam trasa de par. Unele momente sunt accentuate prea mult, iar personajele, chiar daca au ceva substanta si ofera ceva profunzime, parca fac prea fortate unele momente emotionale. Mi-a placut totusi ca nu se dezvolta o idila intre cavaler si vrajitoare, contrar tututor regulilor Hack and Slash-urilor japoneze, dar accentele grave pe care Knight Contract vrea sa le sublinieze nu fac nimic altceva decat sa te calce pe nervi in unele ipostaze. Pe langa asta, absenta unei povesti de fundal in stadiul incipient al jocului este cam naucitoare. Abia dupa primele doua capitole pricepi ceva, dar nu tot, ceea ce parca iti taie cheful dupa o perioada. Chiar si asa, comparativ cu alte incercari de poveste ale acestui gen de joc din anul acesta, Knights Contract are acel ceva. Doar ca il poti indentifica undeva pe la sfarsitul jocului, cand toate piesele povestii sunt pe masa. La capitolul poveste ii acordam un 7 si trecem la gameplay, pentru ca in acest caz, unu plus unu nu este egal 2. O sa vedeti despre ce este vorba.

Sunt cel mai mare fan cand vine vorba de bumbacit inamici fara minte si tot felul de crocobauri demonici. Totusi, doresc ca experienta sa fie fluenta si lipsita de bug-uri, element pe care Knights Contract nu prea il indeplineste. Sigur, este satisfacator sa vezi cum al nostru cavaler decimeaza hoarde de inamici folosind coasa-ciocanul din dotare (habar n-am cum sa ii spun altfel), insa problema majora nu este la el, ci la companionul sau de lupta. Dar ajung si la Gretchen cat de curand.

Atacurile eroului nostru sunt impartite in doua categorii: Light si Heavy, fiind un mix excelent uneori. Problema intervine in momentul in care vrei sa executi combo-uri, care sunt notate cu note de la D la A (A este cea mai mare nota pe care o poti detine). Ciomagirea efectiva a adversarilor nu este o problema majora si nici nu ofera o experienta vizuala atat de satisfactoare. Asta pana nu te ajuta si Gretchen cu ceva vrajeli. Astfel poti sa iti ciocanesti, intepi, prinzi sau mai stiu eu ce minune. Singura mea plangere este ca varietatea de vraji este destul de limitata, fiind doar 5 astfel de puteri disponibile. Poti sa le upgradezi folosind witch points, dar parca mi-ar fi placut sa vad ceva mai multa varietate, avand in vedere atacurile anumitor inamici ce par destul de inventive. Pe langa ele, Heinrich se poate transforma intr-o bruta ce seamana cu un minotaur ce iti sporeste viata si iti da un plus de putere de atac. Acelasi lucru il poate face si Gretchen, care practic se transforma intr-o copie a sa de vreo 10 metri, pedepsindu-si adversarii, strivindu-i intre coapse sau pur si simplu asezandu-se cu fundul pe ei. Ahh.. si tipa este goala in timp ce face toate astea. Cute, huh?!

Ca tot veni vorba de utilizatoarea nostra de magie, aceasta este cel mai tamp element din joc. Cu toate ca il controlezi doar pe Heinrich, daca te indepartezi prea mult de ea poti muri, daca ea este prinsa de un inamic trebuie sa o scapi, iar daca moare jocul se sfarseste. Pe de alta parte, tu nu poti sa mori, iar daca se intampla cumva sa dai coltul, te poti reface apasand repetat un buton pe controller. Problema ar fi aici timpul de regenerare, extrem de lung, in jur de 30 de secunde, in functie de cat de repede apesi pe buton.

Este o mecanica de joc extrem de stresanta, mai ales in momentele critice in care Gretchen este prinsa de un carcalac nemuritor, care practic cere o coasa intr-o parte moale si umeda a corpului. Impedimentul este apasarea repetata a butonului si timpul efectiv pe care il pierzi facand asta. Este mai mult decat calcator pe nervi sa butonezi in timp ce vezi cum pierzi si trebuie sa reiei checkpoint-ul de la inceput. Asta ca sa nu spun ca uneori blondina vrajitoare se blocheaza in texturi sau are impresia ca este strabunica lui Rambo si se pune cu vrajile pe inamici, fiind de fapt un atac suicid din partea ei. Comparativ cu o alta teleghidata de inteligentul artificial, dintr-un joc publicat de Namco, anume Enslaved, Gretchen este cel mai prost aghiotant cu care m-am intalnit in ultima vreme intr-un joc. Daca sta pe loc, nu face decat sa fie magnet pentru inamici, iar daca incearca sa se miste ramane blocata. Comenzi nu poti sa ii dai si, mai preus de astea, are o problema majora cu coordonarea in spatiu. Una-doua, se trezeste ca are ceva de cautat in partea diametral opusa a punctului tau de interes, urland dupa tine. Daca nu onorezi cumva zbieretele isterice ale ei, ecranul de game over iti apare in fata nasului, avand in vedere contractul pe care il ai de onorat.

Incet-incet, am ajuns si la cea mai stresanta parte a gameplay-ului… luptele cu bossi. Sunt grandioase, multi dintre bossi fiind extrem de bine studiati. Daca Gretchen nu se duce ca o sageata catre boss, atunci ceva treabuie sa meraga rau. Iar daca nu era destul cat sa ma scoata din pepeni, quick time event-urile, adica acele momente in care ti se spune sa apesi o anumita tasta intr-un anumit interval de timp, mi-au scos peri albi. Timpul care ti se acorda pentru a apasa pe o tasta este de doar 2,3 secunde, dupa ceas, timp in care, daca nu ai efectuat actiunea, boss-ul primeste o parte din viata inapoi si tu trebuie sa reiei procesul de la capat. Macar secventa este aceeasi in toate cazurile, asa ca, daca ai o memorie de fier, ai noroc, altfel o sa vezi cum boss-ul primeste inapoi viata. Iar ca frustrarea sa ajunga la cote maxime, unii bossi au atacuri atat de ieftine, incat iti vine sa spargi controller-ul de nervi. Un exemplu este un Lava Boss care, pe langa faptul ca te cocoseaza dintr-o bucata, iti seaca aproape trei sferturi de viata, aruncandu-te pe deasupra intr-o balta cu lava… stress constant.

Cu toate ca are mecanici frustrante in gameplay, jocul nu este chiar asa de rau. Printr-un miracol, combinatia de poveste si gameplay repetitiv m-a tinut in fata televizorului pana la final. Doream sa aflu ce se intampla, sa upgradez toate skill-urile si sa vad cu ce boss ma mai bat. Knights Contract nu este un joc rau, cel putin din punct de vedere al gameplay-ului, doar ca anumite aspecte umbresc calitatea generala. Apasarea repetata a unui buton pentru a reinvia, inteligentul artificial impiedicat si quick time event-urile neiertatoare fac din el si o experienta iritanta. Dar, daca reusesti sa treci peste aceste aspecte, te poti chiar bucura de joc. Totusi, mai mult de 6 pentru gameplay nu merita nici vrajit.

Knights Contract nu are un aspect visual rau, ba, mai mult, arata destul de bine. Accentele gotice si micile detalii, precum urmele in zapada sau sangele, sunt abosolut geniale. Totusi, sunt probleme. Peretii invizibili si variile blocari in acestia ingreuneaza gameplay-ul, iar level design-ul uneori este atat de alambicat, incat nu pricepi nimic din el. O alta problema este incarcarea texturilor. Se intampla greu si sunt probleme cu umbrele si cu unele detalii in departare, anumite elemente aparand din cer uneori.

Pe de alta parte, coloritul placut si munca depusa in realizarea personajelor, dar si in animarea acestora, se vede. Gretchen si Heinrich arata bine si se misca anatomic corect. In plus, inamicii, chiar daca unii sunt grotesti, au un impact visual puternic. Crocobaurii sunt variati si, desi se repeta pe parcursul unui nivel, acestia nu apar decat rar in urmatorul nivel. Acelasi lucru il pot spune si despre niveluri, fie grotesti, fie ingrozitoare.

Despre sunet… ehh… ceva nu s-a legat. Muzica este, dar numai in timpul secventelor cinematice, iar acolo destul de subtila, in timpul gameplay-ului fiind aproape inexistenta. Sigur, este acolo, dar este prea inceata pentru a iti accentua experienta. In schimb, zgomotele de fundal mi-au placut la nebunie. Knights Contract pe PS3 este 7.1 compatibil si se simte. Am incercat jocul asa si experienta este unica. Cand troznesti o teasta se aude frumos… inflorit, iar inamicii scot zgomote variate, unele dintre ele destul de… grafice, as putea spune. Iar vocile in joc nu sunt de lepadat. Atat personajele principale, cat si “za bad guys” sunt intrepretati destul de bine. Reusesc sa accentueze povestea si trasaturile emotionale, livrand la final o experienta auditiva placuta. Pentru ca este si de bine si de rau, merita un 6 si la acest capitol.

Pentru un joc de la care nu m-am asteptat la prea multe, Knights Contract nu este o experienta rea. Pentru pasionatii Hack and Slash-urilor poate fi o diversiune binevenita, iar povestea este placuta. Totusi, problemele de texturare, inteligentul artificial si mecanicile de joc il omoara cu zile. Daca reusesti sa treci peste aceste aspecte, experienta livrata poate fi satisfacatoare. Eu insa nu sunt magician si ii ofer un 6,3 fara stau pe ganduri.

 

Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Merge, e un joc ok. Cine si-l permite poate sa-l incerce…

Daca are o poveste ok e super. Pe mine asta ma cam intereseaza, dar sa vedem ce o sa fie…jocul nu prea iese in fata.

Da, si eu cred ca merita, cel putin pentru distractie. Imi plac jocurile cu Quick Time Event-uri, dar daca zici ca sunt prea rapide aici nu imi prea vine sa-l incerc

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail