Killzone 3: Cu trei pasi inaintea lui Killzone 2 [Review]

, 14 Feb, 16:46

Ajuns la a treia parte, Killzone pare sa fi gasit reteta cu care sa se impuna pe piata. Prima parte a jocului a fost primita mediocru de catre fani si critici, fiind mai mult un titlu ce a zburat pe sub radarul fanilor, in mare parte din cauza lui Halo Combat Evolved. Abia la trecerea sa in era HD acest shooter si-a aratat muschii proverbiali, fiind luat in seama mai mult pentru faptul ca era un joc exclusiv pentru Playstation 3, dar mai ales pentru ca de aceasta data includea un multiplayer mai detaliat si cizelat. Chiar si asa, controlul greoi si problemele aparute din cauza lipsei de echilibru intre clasele de multiplayer au cam zadarnicit eforturile producatorilor de a aspira la acel “Uber-Game” la care visau. A mai trecut ceva timp, iar Killzone 3 este chiar dupa colt, acesta urmand sa fie lansat la sfarsitul lunii februarie, asa ca m-am dat peste cap de trei ori, pentru ca am dorit sa fac ceva magic, si mi-am rupt o mana pentru ca nu sunt gimnast, si am facut rost de o copie a jocului in avans pentru cititorii nostri… pentru a vedea daca Guerilla Games a facut pasii necesari in directia buna!

Pentru cei care au cel de-al doilea Killzone, probabil ca nu este o mare surpriza cam de unde incepe povestea jocului, avand in vedere ca aceasta preia firul narativ imediat dupa ce Scolar Visari, dictatorul si conducatorul fortelor Helgan, este trimis in lumea celor drepti de catre Rico. Evident ca, dupa ce un regim dictatorial isi pierde conducatorul, apar luptele politice, in cazul de fata, Killzone 3 iti prezinta o serie noua de personaje negative cu care, din pacate, iti va intoxica monitorul ori de cate ori va avea ocazia, incercand ba sa ii umanizeze, ba sa ii portretizeze precum nistre monstri, cei la Guerilla avand o abordare usor epileptica in acest caz, nestiind exact ce doresc de la sufletul lor. Ca si in titlul precedent, eroul povestii este sergentul multilateral dezvoltat, Thomas Sevchenco, si camaradul sau de arme, Rico. Schimbarea majora este amplificarea perioadei de timp in care jocul se desfasoara, pe o durata de sase luni, in care fortele ISA incearca sa scape de pe planeta Helgan, in timp ce dictatorii mai sus amintiti se cearta intre ei care are forta mai mare. Evident ca in acest proces se intampla inevitabilul, in acest caz sindromul razbunarii, iar inamicul pune la cale o metoda diabolica pentru a rasplati fortele ISA pentru pagubele savarsite.

Sev si Rico afla despre planul Helgan, asa ca noua aventura este stabilita, acestia incercand sa iasa intregi din spatele liniilor inamice pentru a face cunoscut planul superiorilor lor. Aparent, in viitor e-mail-ul nu este la moda… dah. Chiar si asa, povestea de aceasta data este concentrata mai mult pe dezbinarea imperiului Helgan si nu pe aventurile eroilor nostri, care sunt parca trecuti pe plan secund cand vine vorba de scenele cinematice dintre misiuni… sau in timpul uneia. Povestea este buna, dar nu reuseste sa treca peste cel de-al doilea titlu ca prezenta, protagonistii nestiind exact cam ce rol intepreteaza. Asta nu inseamna ca nu te poti atasa emotional de ei, pentru ca jocul are o incarcatura emotionala puternica, unele momente fiind chiar dramatice, dar insertiile cinematice fortate taie din elanul acesteia. Sincer sa fiu, as fi putut fi mai fericit daca, de exemplu, aveam parte de mai multe detalii despre trecutul personajelor centrale, noi si vechi, decat sa aflu cine cu cine se iubeste in imperiul Helgan. Concluzie… o poveste buna, dar se putea muuult mai bine.

Cel mai bun cuvant care poate descrie gameplay-ul acestui joc este DIVERSITATE. Killzone 3 te tine tot timpul in suspans, lasandu-ti impresia ca urmeaza sa se intample ceva de proportii, iar uneori este brutal de greu, chiar si pe un nivel de dificultate mediu. De la scene de razboi de proportii, misiuni in care nu trebuie sa fii detectat sau noua adaugire in mecanica de joc, si anume vehiculele pilotabile, precum un jet pack, jocul iti da ceva de facut, fiind extrem de palpitant, sarind de la o misiune la alta fara ca jucatorul sa isi dea seama. De ce am surprins acest aspect? Pentru ca pana acum, cel putin pe console, este primul joc pe care l-am vazut ca poate randa in jur de 100 de NPC-uri pe ecran fara sa „sughita” un frame. Exista o misiune in joc in care trebuie sa treci printr-o zona de razboi, similara cu prima misiune din Killzone 2, in care poti jura ca jocul este realitate, ecranul fiind plin ochi cu forte Helgan, la acest aspect PS3-ul aratandu-se muschii si frota bruta de care da dovada.

Trebuie sa recunosc ca nu am terminat campania de unul singur, anumite portiuni, dupa cum am spus, fiind foarte grele, ci cu ajutorul unui amic, in noul mod cizelat de co-op de care jocul dispune. Daca nu ati jucat pana acum Killzone, ii sfatuiesc pe cei pe care ii bate gandul sa il cumpere sa experimenteze campania cu ajutorul acestui mod co-op, avand in vedere ca al vostru camarad de arme va poate resuscita. Daca nu aveti acces la internet pe consola PS3, atunci un mod de dificultate mai scazut este recomandat, cel putin pana va obisnuiti cu modul brutal de a te intampina acest Killzone 3. Si, daca tot vorbim de brutalitate, jocul este agresiv si la alt capitol, la cel de Melle. Cred ca este primul joc din istorie care scoate ochi, injura, taie beregati, mai injura putin, rupe un gat si tot asa. Toate atacurile de acest gen sunt, cel putin din punct de vedere vizual, extrem de violente, motiv pentru care Killzone 3 a primit si un rating de 18+. Daca te tine stomacul incearca-le, daca nu … nu te arunca prea departe, este posibil sa te oripileze putin.

Sentimentul de disperare si lupta continua sunt prezente in mai toate aspectele jocului, fiind de fapt modul in care realizatorii s-au decis sa impinga povestea inainte. Din fericire, exista cateva adaugiri care sa il defineasca fata de alte shootere din acest moment, Killzone 3 avand un arsenal destul de diversificat. Daca in primele momente ai doar o carabina automata in dotare, jocul o sa te puna la comanda unui minigun, un jetpack doatat cu doua mitraliere, capabil sa te propulseze pe distante mici. Chiar si asa, exista momente in joc in care sentimentul de abandon troneaza. De exemplu, exista o secventa in care trebuie sa distrugi o baza mobila de marimea unui mic oras, moment in care te cam uiti stramb la ceea ce ai putea sa faci tu, o furnica, ditamai uriasului. Totul in acel moment se darama in jurul tau, dand sentimentul unui razboi adevarat. Bucati de cladiri care cad, intr-un mod fizic corect, pamantul care se zguduie, totul este in concordanta cu legile gravitatiei, fapt pentru care jocul merita laudat. Iar, ca totul sa fie complet, portiunile in care iti foloseai controller-ul precum mainile se intorc, astfel poti intoarce robineti si alte traznai cu ajutorul sixaxis-ului, mecanica de joc unica pentru acest titlu.

Singura problema pe care am gasit-o este ecranul de incarcare. Acesta nu tine foarte mult timp, dar parca te timite la somn dupa ce se termina, avand un efect de fade to black suparator, in jur de 4 sau 5 secunde, iritant uneori, mai ales in timpul unei misiuni, cand te rupe parca de actiunea rapida a jocului.

Si ajung la control, unde pot sa spun ca jocul are ceea ce Killzone 2 nu a avut niciodata… un control fluent. Adio zilele in care te chinuiai sa nimeresti un inamic, controlul camerei si al armei fiind imbunatatit considerabil si dand jucatorului sentimentul de control total asupra personajului. Anumite portiuni din joc iti pun in brate un mini-gun, iar asta iti ingreuneaza mersul, fizica personajului fiind clar afectata de catre arsenalul pe care il detine. Cu cat esti mai lejer, cu atat mai repede te misti. Exista si arme noi in joc, motiv pentru care multi din fanii primului joc s-au cam plans, dar trebuie sa constientizam faptul ca acest titlu se petrece in viitor, iar un jetpack ca mod de lupta complet functional nu a fost inventat de nici o armata, cu atat mai mult un Arc Canon AKA B.F.G, (Big Fucking Gun) care distruge totul in calea lui cu un singur foc. Asta ca sa nu amintesc de faptul ca sunt roboti de lupta gigantici sau alte nazdravanii SF. Pacat totusi ca multe dintre super armele din campania de single player nu au fost portate si in multiplayer.

Incet, incet am ajuns si la Multiplayer, acest element necesar in ziua de astazi, marile companii avand nevoie de acesta interactiune online pentru ca jocurile lor sa fie prezente cu adevarat pe piata. In cazul de fata, Killzone 3, fiind un shooter, este un “Must Have”, avand in vedere ca in ultimii patru ani au existat putine shootere fara multiplayer.

Killzone 3 se impune intr-un peisaj dominat clar de titluri publicate de EA sau Activision, diferentiindu-se clar fata de acestea. De ce? Pentru ca are acel ceva real cu care companiile amintite mai sus nu ne-au luat privirea. Probabil ca asta o sa fie si motivul pentru care Killzone 3 va fi unul dintre cele mai jucate shootere de pe PSN din acest an, avand acel sentiment real de care aminteam mai sus.

Modurile de joc sunt destul de simple, fiind manate fie de indeplinirea unor obiective, fie de un clasic deathmatch, dar destul de diversificate, ingloband si un mod aleatoriu care schimba dupa fiecare meci tipul de joc pe care il experiemntezi, ceea ce face experienta cu atat mai variata. Clasele au nevoie de puncte pe care le colectezi la implinirea unui nivel, iar acesta pot fi investite in deblocarea de arme sau perk-uri. Cu alte cuvinte, dupa ce ai terminat un nivel, primesti un numar de puncte cu care poti debloca pentru o clasa o anumita arma sau specialitate. Clasele din joc sunt si ele un subiect de controversa, foarte multa lume plangandu-se, inca din stadiul beta al jocului, ca infiltratatorul este prea puternic. Ceea ce multi jucatori au uitat sa precizeze este faptul ca jocul se bazeaza foarte mult pe o abordare mai tactica, fiind necesara colaborarea intre clase pentru a duce la bun sfarsit un meci. Astfel, daca o echipa are doar medici si sniperi, iar cealalta este plina de infiltrator si ingineri, atunci clar este un joc ce avantajeaza doar o parte. Fiecare clasa are avantaje si dezavantaje, astfel fiecare echipa este fortata sa aiba cel putin un jucator dintr-o clasa pentru a avea sanse minime de castig.

Un alt element placut in multiplayer este alcatuirea hartilor. Acestea nu sunt nici prea mari, nici prea mici, ci perfecte pentru modurile de joc pe care Killzone 3 le are incorporate. Nu sunt parti care avantajeaza o anumita clasa si nici prea ingesuite, oferind o paleta vasta in care jucatorii sa se desfasoare din punct de vedere tactic. Sigur, daca ai jucat pana acum numai Call of Duty [review si Black Ops pe Wii] este clar ca acestea par mari, dar daca ai mai incercat si un Bad Company 2, atunci proportiile tale se schimba brusc. Pe scurt, Killzone 3 ofera o experienta de multiplayer extraordinara ce poate rivaliza cu alte titluri exclusive, precum Reach, intr-un fel demonstrand ca un pic de imaginatie cand vine vorba de mecanici de joc nu a omorat pe nimeni.

Daca Killzone 2 ti-a luat ochii cu grafica lui, atunci partea a treia a acestuia iti va sparge barierele de gandire. Producatorii nu au lasat nimic la voia intamplarii cand vine vorba de acest aspect, fiind o capodopera in miscare. Ca si in titlurile precendente, camera jocului face o treaba exceptionala in a arata misarea propiu-zisa a personajului, fiindca totul iti da impresia ca exista un om pe care il controlezi, si nu un ciuborg teleghidat artificial caruia ii vezi doar picioarele si cam atat. De altfel, atentia la fizica miscarii fiind probabil printre primele lucruri pe care le observi. Texturarea si lumina in joc de multe ori iti vor lua piuitul, caci sunt extrem de bine implementate in mecanica jocului, aceste doua elemente imbinandu-se in asa fel incat totul sa fie … mai real, in mediiile diverse pe care jocul le prezinta. Cat despre arhitectura de nivel, nu pot spune decat WOW. Superb… De la un segment in care alergi prin zapada, pana la baza mobila amintita mai sus, jocul face cinste avansarilor in domeniul graficii, portretizand, pana in acest moment cel putin, imaginea unei planete in plin conflict – exploziile sunt cel mai notabil element in acest peisaj post apocaliptic, implinind perfect atmosfera.

Pe de alta parte, sunetul din joc aspira si el la o treapta mai inalta, muzica fiind prezenta doar in momente cheie si doar pentru a accentua atmosfera, in perfecta concordanta cu evenimentele ce se desfasoara pe ecran. Fie ca este vorba de o discutie intre lideri Helgan, fie ca este o lupta intr-o armura mecanizata, muzica stie cand sa fie subtila si cand sa iti urle la propriu in boxe, pompand ardenalina in tine uneori. Iar actorii vocali fac o treaba excelenta in a vocaliza personajele. Injuraturile sunt de asemenea la ele acasa. Nu exista un singur filmulet in care sa nu fi auzit cel putin un Fuck sau un Dick, chiar daca acestea sunt mai putine decat in titlul precendent, dovada ca producatorii au cam avut ceva de furca cu asociatiile de mamici din America.

Concluzie… da, trebuie sa jucati acest joc. Pentru povestea care, e drept, pare mai putin interesanta fata de primul titlul, pentru multiplayer-ul exceptional, pentru faptul ca poti juca prin Playstation Move, pentru aspectul grozav, pentru prezentarea superba sau pur si simplu pentru a spune la revedere lui Black Ops pe PS3. Playtech ii acorda lui Killzone 3 un 8.8 si asta pentru ca micile probleme pe care le-am amintit pe parcursul povestii sunt destul de suparatoare.


Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

nu am jucat niciodata killzone dar cred ca acesta o sa il incerc(vreau sa ma apuc de shootere)

Am sa il incerc sigur , dar trebuie sa ma mai adun.

Da, am incercat doar demo-ul de pe PSP, dar acolo e alta mancare de peste dupa parerea mea, si nu e genul meu. Pe PS3 se schimba treaba…jocul arata foarte bine!

Seria e chiar faina, dar am citit undeva ca ar fi cel mai bun shooter, peste Half Life. Eu nu cred asa ceva. E foarte bun, dar sa stea ori langa ori sub Half Life.

Eee na, nu se compara, nu prea au nimic in comun, dar Killzone e cel mai bun shooter de pe PS3, sau ma rog, dupa Uncharted doar ca ala e 3rd person. Chiar asteptam un review la asa ceva, pentru ca mi s-a parut super interesant la E3, sau unde a fost prezentat prima data!

Cel mai bun FPS dupa parerea mea.
Nu vreau sa fiu rau dar review-ul seamana cam mult cu cel de la Zon@ It:D Dar nu mai conteaza asta, important e ca a fost prezentat si gamerilor de aici:D

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail