Homefront sau Coreea contra ataca [REVIEW]

, 18 Mai, 13:26

In sfarsit un joc ce are ca subiect central razboiul, dar antagonistii nu vin din Rusia. Pe langa faptul ca ma umple de fericire lipsa cliseului “mother Russia”, m-am simtit si implicat in poveste, asteptand fiecare parte cu sufletul la gura. Homefront are o reteta bunicica: o poveste buna, chiar daca este scurta, cu accente grave si puternice mesaje anti-razboi.  La inceputul jocului ne este prezentata America, dar nu ca de obicei, ci de aceasta data ingenunchiata si cucerita, lupta pentru suprevietuirea natiei fiind constanta. Nu pot spune ca nu ma bucura faptul ca s-a renuntat la clisee si de data aceasta razboiul s-a mutat la americani, dar pentru cei care nu inteleg prea bine ce vreau sa spun prin asta, tin sa precizez ca sunt de parere ca razboiul trebuie dus doar virtual. Pana la urma, cred ca aceasta este si mesajul pe care Homefront vrea sa il transmita, iar eu sunt de acord, locul razboiului fiind in jocuri si nu pe strazile unei tari, oricare ar fi ea.

Jocul incepe prin a ne prezenta evenimetele printr-un film, in genul unui documentar alcatuit din reportaje de stiri, fapt ce sporeste autenticitatea lui Homefront. Povestea jocului are ca punct central un viitor ipotetic in care Coreea devine o natie foarte puternica, cu mari tendinte ocupationiste. Cel care conduce tara pe aceste noi culmi ale cuceririi este Kim Jong Un, fiul raposatului Kim Jong II. Astfel, la doar un an dupa moartea lui Kim Jong II, mai exact in 2013, Coreea de Nord se uneste cu Coreea de Sud, devenind o tara de sine statatore care va ocupa pana si Japonia. Cat despre America, aceasta este puternic afectata de criza, problemele interne si criza petroliera fiind factorii principali ce au dus la colapsul unei natii, candva o mare putere.

Introducerea ne explica si cum au ajuns coreeni in America, anume cu ajutorul unui satelit emitator de unde electromagnetice, visul american ducandu-se astfel pe apa sambetei datorita unei tari acum ramase fara aparare. Intr-un final, in 2027, coreeni invadeaza America, o cuceresc si lasa in urma doar o amintire despre ceea ce odata se numea tara tuturor posibilitatilor. Parca este ceva diferit la aceasta poveste, nu?

Homefront il are ca protagonist pe Robert Jacobs, un fost pilot de avion al marinei americane, care se trezeste arestat de fortele ocupationiste. Bineinteles ca cineva il va salva, mai exact membrii rezistentei. Astfel iti vei incepe aventura, in care vei incerca sa aduci vechea America inapoi. Chiar daca te-au cam rupt in bataie soldatii coreeni, tu vei incerca sa treci peste ororile razboiului si sa fii cel care restabileste ordinea. In aventura ta vei fi insotit, bineinteles, de camarazii tai de arme: liderul este un fost politist pe nume Boon, legenda rezistentei se numeste Conoor (inca nu stim de ce este el o legenda, dar daca jocul asa zice… asa o fi), Hooper, pe jumatate coreean si are mereu ceva de demonstrat, iar cum fara femei nu se poate trai avem si o don’soara pe nume Riana, care chiar daca este speriata de bombe are destul tupeu.

Ehh.. daca pana acum am laudat iesirea din tipar a acestui joc, la capitolul camarazi de arme parca m-am intalnit destul de des cu aceste tipologii, ca sa numai zic ca motivatiile lor sunt exagerate cateodata, le-as putea numi chiar trase de par. Oricum, rezultatul final este compus din niste reactii cat se poate de previzibile. Totusi, Homefront ne aduce una dintre cele mai terifiante imagini ale razboiului, ce nu o sa va lase indiferenti. Probabil incarcatura emotionala a jocului ii va face pe unii dintre noi sa inteleaga de ce razboiul nu provoaca decat daune si de ce ar trebui evitat cu orice pret.

In mare parte, la capitolul gameplay jocul nu aduce nimic nou. Armele si controlul vi se vor parea extrem de familiare, chiar daca unele au parte de mici imbunatatiri. Stilul de lupta de tip gherila este in ton cu povestea, totusi experienta este repetitiva. In cea mai mare parte a misiunilor te vei trezi urmarind cate un personaj cheie si vei astepta ca acesta sa elimine cate un obstacol. Din cauza acestui gen de misiuni libertatea este vizibil diminuata, iar liniaritatea este in floare. Cat despre inteligentul artificial… mai bine zis non-inteligentul, pentru ca da pe dinafara de prostie. Astfel cam toate personajele din joc, atat aliatii, cat si inamicii, se vor arunca in fata gloantelor, dorinta lor fiind probabil aceea de a deveni mari eroi de razboi prin sacrificiu (sarcasm). Bine, problema este ca voi trebuie sa aveti grija sa nu ii urmati, pentru ca, de exemplu, Boone nu va pati nimic, chiar daca se plimba el printr-o ploaie de goante. Iar inamicii sunt tare nehotarati, ori stau nemiscati si trag in voi continuu, ori stau ascunsi si mai trag cate un foc din cand in cand. Daca vreti, puteti considera bug-urile pe care inteligentul artificial le are un fel de mini game, pentru ca puteti oricand sa descoperiti noi metode de a abuza de ele. Ca sa numai zic ca sunt momente in care AI-ul sare in cap pentru a te impinge, ca, dehh, n-are loc de tine, iar acest lucru poate ajunge de la suparator la frustrant in anumite momente ale jocului, mai ales in mijlocul unei lupte.

Binenteles, aveti totusi toata gama de misiuni, doar vorbim de un shooter. Asfel exista misiunile stealthy, in care nu trebuie sa fiti detectati, plus bataliile de proportii si, bineinteles, vor exista si momente in care trebuie sa controlati vehicule sau mastodonti de lupta. Iar daca va amintiti, la inceput am precizat ca eroul nostru central este un fost pilot – sa vezi ca vocatia nu v-a fost aleasa aleatoriu, veti fi pusi si la comanda unui elicopter. Chiar daca nu este cea mai spectaculoasa misiune, iar controlul nu este foarte bine implementat, ea ofera un sentiment placut, datorita secventelor foarte bine realizate, plus o oarecare detasare de la misiunile obisnuite oferite de majoritatea shooter-elor.

Jocul dispune de toata pleiada de jucarii din dotare, de la arme pe care cu siguranta le cunoasteti deja, pana la drone de lupta ceva mai avansate. Astfel, la capitolul armament, Homefront este destul de bine dotat. Daca tot suntem aici, trebuie neaparat sa spun de Goliat, tancul controlat prin telecomanda, care a fost jucaria mea preferata. Parta proasta este ca la hit detection este foarte prost implementat. Astfel nu este nimic iesit din comun sa tragi cu un lansator de grenade intr-un tanc fara ca acesta sa se miste din loc sau sa tragi cu disperare descarcandu-ti toata munitia pe un inamic care nu va face nici cea mai mica miscare pana tu nu vei iesi din locul in care esti ascuns. Totusi, nu sunt des intalnite astfel de momente, dar atunci cand ele apar, fiti pregatiti dati cu mouse-ul de birou pana ce ca calmati.

Deliciul jocului este totusi aspectul cinematic. Homefront livreaza o experienta de neuitat, cu o incarcatura sentimentala puternica, America nimicita fiind portretizata foarte bine. Astfel veti vedea faimoasele restaurante de tip Fast food distruse, iar starea monumentelor importante nu va va lasa indiferenti. Oriunde priviti in jur, este imposibil sa nu observati bucati din cultura americana, pe care toti o cunoastem, afectate de razboi. Aceasta atmosfera deprimanta si, intr-un fel, chiar apocaliptica cu siguranta va va face sa intelegeti mesajul jocului. Cu toate ca dialogurile va pot distrage atentia de la mediul inconjurator, tot veti observa varietatea de care jocul are parte. De la zone urbane la zone muntoase, macar mediul mai scoate jocul din mocirla liniaritatii de la partea de gameplay.

Astfel, la capitolul grafica, Homfront are parte de o prezentare vizuala placuta, punctul forte fiind ambianta nivelurilor. Toate ca toate, dar efectele vizuale si texturile sunt foarte bine realizate, exploziile sau focul armelor fiind fenomenale si foarte realiste. Exista totusi si oile negre, adica texturile care apar din neant, plus aghiotanti blocati in elemente de decor. Cu toate ca aveti nevoie de o placa video si de un procesor puternic pentru o functionare ca la carte a jocului, aspectul general este cam de anul trecut, iar la PC-urile mai putin performante texturarea este defectuasa. Miscarile personajelor par fortate de cele mai multe ori, ca sa numai spun ca probabil realizatorilor le-ar mai trebui si ceva lectii de anatomie. Puse una peste alta, chiar daca grafica nu este impresionanta, macar este placuta de cele mai multe ori.

Sunetul este si el contrastant, aflandu-se pe ambele parti ale baricadei. Pe de-o parte actorii vocali au grija sa strice jocul cu cliseele tipic americane, iar replicile par fortate, fiind foarte greu sa va identificati cu vreunul dintre personaje. Iar pe cealalta parte a baricadei se afla restul sunetelor, cum ar fi descarcarea armelor, care sunt de nota 10. Armele nu suna una la fel ca alta, intensitatea sunetului va poate arunca din scaun, iar cea mai frumoasa parte este realismul de care Homefront da dovada la acest capitol.

Cat despre multiplayer, el este chiar placut si destul de bine implementat. Nu sunt mari diferente fata de majoritatea shooter-elor, abordarea fiind cam aceeasi. Exista totusi si o mica adaugire, numita Battle Points, ce va va permite acccesul la anumite abilitati in functie de numarul de fraguri. Pe langa asta, aceste puncte pot fi folosite pentru achizitionarea unei armuri mai puternice – pentru upgrade-ul armelor sau chiar pentru o drona de lupta. Daca nici asta nu va incanta, puteti strange destule cat pentru un tanc.

Jocul dispune de numai 3 moduri: Team Deathmatch, Ground Control si Battle Commander. Multiplayer-ul este destul de populat, fiind posibil sa jucati online cu alti 31 de jucatori. Partea care m-a deranjat putin a fost problema hartilor, care sunt ba prea mici, ba prea mari. Avem si o promisiune din partea celor de la Kaos Studios referitoare la un update de continut.

Homefront nu este un joc rau, el ofera o experienta destul de echilibrata intre bune si rele. Campania de single player este prea scurta si cu ceva probleme deranjante, iar multiplayer-ul este motivul principal pentru care jocul merita cumparat. Mesajul jocului nu va va lasa indiferenti, ba chiar va ridica un semnal de alarma in creierase legat de stadiul in care societatea este la ora actuala. Playtech ii acorda lui Homefront un 7,5 si asteptam viitoare imbunatatiri, jocul avand un potential ridicat.

Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Tinand cont ca jocul s-a aflat in productie in jur de 3 ani sau mai bine daca nu ma insel, am fost total dezamagit de produsul final. Storyline-ul este singurul punct cu adevarat forte al jocului, se vede mana scenaristului John Millius. In rest, extrem de scurt, momente rip-off din Call of Duty,iar partea de stealth de rasul curcilor. Grafica nu impresioneaza cu absolut nimic, dar in schimb cerintele sunt destul de ridicate. Pe partea de multiplayer din nou, inspirata din Call of Duty.Mi-ar fi fost rusine sa lansez pe piata un asemenea joc dupa 3 ani de lucru. Mai mult de 6 nu-i pot da. Oricum e mai stralucit decat recent lansatul Brink, care n-are nici un sens.

Andrei Alexandru

Un joc slabut, de evitat. Si nu pentru ca este neaparat plictisitor de jucat ci pentru ca este foarte plictisitor de jucat. Povestea este complet irelevanta (de fapt nici nu exista asa ceva in joc), personajele sunt complect necunoscute, AI-ul inamicilor este inexistent, singurul lucru care este interesant in joc este un robotel care nu poate trage singurel si are nevoie de ajutorul nostru. Nota? Maxim 5 cu indulgenta. Ceea ce putea salva jocul era o campanie cu coreeni. Din pacate cel care a scris articolul de mai sus nu a jucat jocul ci doar s-a uitat la filmele de prezentare care evident nu arata cat de slab este jocul in realitate.

Slabut slabut, dar are si unele puncte care-l fac sa fie bun. E singurul joc in care am vazut copii.

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail