Fallout New Vegas, pentru gusturi traditionale [REVIEW]

, 07 Ian, 11:52

Stiu ca anul 2010 si-a gasit sfarsitul, iar eu nu mi-am facut datoria cand vine vorba de prezentarea anumitor titluri notabile, asa ca, avand in vedere ca este timpul pentru “mea culpa”, o sa imi pun cenusa in cap si o sa admit ca un titlu mi-a scapat printre degete anul trecut. Oricum, sarbatorile au trecut, iar pe mine anul nou m-a gasit jucand titlul ce urmeaza sa il revizuiesc in randurile urmatoare.

Pentru inceput, atrag atentia ca acest titlu a fost blamat si apucat de urechi de multe dintre site-urile mari pentru multitudinea de buguri pe care le avea in prima sa varianta. Totusi, ceea ce multi nu stiu este ca noi, astia care ne numim jurnalisiti de gaming, primim cu mult inainte copiile ca jocurile sa fie lansate, asa ca multe dintre problemele de care ei s-au plans au fost indepartate prin patch-uri. Astfel, problemele de overlay sau screen freeze, pe care multi le-au acuzat, eu unul nu le-am intalnit, experienta fiind destul de placuta.

Ma plang insa si eu de ceva: de sentimentul ca New Vegas este un DLC imens pentru Fallout 3. Realizatorii acestui joc nu prea au venit cu nimic nou cand vine vorba de universul Fallout creat in prealabil, adaugand doar cateva chichite si nerf-uind perk-uri din jocul precedent ce te faceau aproape invincibil. Ok… am timp sa il trag de urechi, asa ca sa incepem cu povestea jocului in cauza.

De data aceasta, story-ul nu incepe intr-un “Vault”, asa cum seria si-a setat standardele, ci cu un personaj ce deja este obisnuit: cu America post-nucleara, iar personajul este nascut in desertul nuclear. Asadar, tipul sau tipa pe care alegi sa ii creezi au deja un set primar de tehnici de supravietuire si nu este total strain de ceea ce inseamna supravietuirea intr-un mediu putin prielnic. Asta nu te impiedica sa iti castigi existenta in cele mai variate metode, ultima dintre acestea constituindu-se intr-o mica incurcatura… Nevada, zona unde de altfel  se petrece intreaga actiune a jocului, a fost mai protejata din anumite privinti, iar orasul New Vegas cu precadere a supravietuit destul de bine datorita barajului Hoover. Tu esti in acest caz un pion insarcinat din primele momente ale jocului cu o misiune de curierat, doar pentru a fi “tras pe sfoara”, impuscat in cap si ingropat de viu… Dar ce joc ar mai fi si asta daca personajul central ar muri in primele 10 minute de gameplay, asa ca esti salvat de un robot si dus la un doctor unde iti recapeti cunostinta, numai gata de scandal si pus pe razbunare.

Cam aici incepe actiunea propiu-zisa a jocului, practic descoperind ca tot tinutul Navada se afla intr-o imensa lupta pentru suprematie si controlul resurselor, precum apa potabila de care New Vegas nu duce lipsa si multe alte beneficii. Te vei gasi pus fata in fata cu diferite factiuni, precum New California Republic, Brotherhood of Steel, The legion, care joaca un rol important in aceasta poveste, fiind oponenti principali ai “guvernarii” noului Vegas. Ei sunt practic interesati de controlul asupra barajului Hoover, avand astfel la dispozitie apa si electricitate. Oricum, mai sunt multi jucatori in aceasta poveste, cel mai notabil fiind actualul “conducator” al noului Vegas, Mr. House, care controleaza zona cu ajutorul unor roboti.

Jocul de aceasta data prezinta si o latura politica in universul Fallout, fiind astfel un pic mai imersiv, dar si extrem de frustrant spre final, cand toate actiunile tale sunt sumarizate si puse pe masa pentru disectie. Ca si in jocurile precedente, orice actiune a ta in joc poate influenta puternic firul narativ si finalul povestii, astfel valoarea jocului crescand vizibil, mai ales ca jucatorul este curios sa vada ce alte finaluri mai ascunde povestea. Pot spune cu mana pe inima ca nu am ramas surprins de unele dintre ele, iar altele au fost hilare. Oricum, nu trebuie uitat si un alt element, anume side-questurile cu care seria ne-a obisnuit inca de la primul titlu. Multe dintre ele se leaga de povestea principala, la randul lor influentand finalul atat de anticipat. Atentie totusi, daca doresti sa le completezi pe toate o sa iti cam ia ceva timp, jocul avand prostul obicei sa te indrume pe nesimtite sa le completezi…

Pot spune ca nu mi-am pierdut timpul cu acest titlu, avand in vedere povestea si fiind inca de la Fallout 2 interesat de New Reno (pentru avizatii care au terminat Fallout 2) si zona respectiva. Povestea este placuta, dar nu surprinde atat de mult pe cat as fi vrut. Totusi, factorii morali par mult mai accentuati de aceasta, iar simtul umorului parca mai vizibil, questurille fiind si ele in categoria branza gaurita, avand mici lacune ici si colo, uneori lasandu-te sa te intrebi daca nu cumva ai uitat sa faci un quest, dar per total iti lasa un sentiment placut dupa terminarea jocului. Playtech ii acorda un 8 si trecem la gameplay.

Inca din primele minute de gameplay am vazut prima schimbare de la Fallout 3, si anume faptul ca poti sa tintesti cu arma. Astfel poti sa nu mai faci uz de sistemul V.A.T.S. (Vault Assisted Targeting System) in multe ipostaze, fiind, cred, cea mai importanta adaugire adusa acestui titlu. Acum sa nu va inchipuiti ca seria s-a transformat intr-un shooter, nici pe departe. Sansa ta de a lovi un adversar este inca dictata de stat-urile si perk-urile personajului tau, iar la inceputul jocului este aproape imposibil sa lovesti un inamic in acest mod. Oricum, dupa patru sau cinci ore de joc vei putea folosi acesta noua mecanica de joc precum in orice shooter, facand experienta mai placuta.

Un alt element care mi-a atras atentia este dificultatea sporita. De aceasta data vei fi mult mai chibzuit cand te transformi in Rambo si incerci sa te ciomagesti cu inamicii, dovada ca aceasta abordare din partea mea a rezultat pur si simplu intr-un loading screen. Pe langa asta, soldatii Enclavei din Fallout 3 nu prea umbla lejer prin imprejurimi pentru un set mai dragut de armura… dovada ca aceasta nu este deblocata decat dupa cateva ore bune de gameplay. Totusi, dupa prima terminare, exista si sentimentul familiar, iar o data ce stii zonele, poti folosi asta in avantajul tau, facand rost mult mai repede de arme si munitie. Am mentionat „dupa ce termini jocul” pentru ca New Vegas nu te lasa sa joci dupa ce ai terminat campania, pur si simplu invitandu-te sa vezi finalul si sa o iei de la capat… Punct!

Pentru cine nu este familiar cu sistemul din Fallout, cel putin la capitolul RPG, jocul este intr-o liga proprie, avand in vedere ca a creat ceva “trend-uri” cand vine vorba de Role Playing. Sistemul de baza este cam acelasi ca la majoritatea RPG-urilor clasice, dupa crearea avatarului din joc ii investesti niste puncte in putere, inteligenta, agilitate si tot asa, dupa care intervine sistemul de PERK-uri, care este practic elementul definitoriu in Fallout. Prin urmare, daca iti faci o bruta cu multa putere, o ditai masa corporala si pumnii cat casa, sa nu te astepti ca acesta sa fie un geniu cand vine vorba de Hack-ing in joc. Oricum, dupa cum spuneam la inceput, multe dintre Perk-uri au fost diminuate ca putere, astfel avantajele pe care acestea le confereau fiind mult mai mici de aceasta data.

O singura dezamagire am, si una destul de mare. Faptul ca jocul este mult prea similar cu predecesorul sau Fallout 3 si DLC-urile sale. New Vegas nu vine cu nimic atat de nou incat sa ma lase cu gura cascata. De altfel nici Fallout 3 nu a fost cine stie ce, avand in vedere ca multi l-au luat peste picior ca ar fi un Oblivion intr-un univers lovit de rachete nucleare cu mutantii aferenti. Totusi, sunt cateva noi adaugiri care fac diferenta intre predecesor si curentul titlu. Daca in Fallout 3 customizarea armelor era cat de cat redusa, in New Vegas poti sa iti editezi pusca sau pistolul daca gasesti vanzatorul potrivit – de multe ori gasirea acestora este fie un side-quest, fie pur si simplu un noroc. Pe langa asta, au fost adaugate kit-uri de reparare a armurii sau a armelor si boost-uri ce iti confera anumite avantaje la agilitate, putere si asa mai departe. Si sistemul de “aghiotanti” a fost imbunatatit, acum poti avea mai multe ajutoare odata, iar interfata de interactionare cu acestia este si ea mult mai buna, fiind un salt inainte fata de Oblivion 3… pardon Fallout 3. (Focus…) Ca vastitate, jocul depaseste. Marimea Fallout 3 fara doar si poate mi-a lasat impresia de ceva mult mai amplu dezvoltat pe o suprafata mult mai intinsa.

Chiar daca vorbim de un RPG, un accent care mi-a atras atentia este cel pe realism, actiunea fiind plasata intr-un viitor post apocaliptic totusi. Munitia si steam pack-urile sunt mai rare, iar jocul iti da posibilitatea de reclica anumite materiale pentru a le obtine, dar si a realiza noi tipuri, ceea ce poate bucura jucatorul, dar si frustra, avand in vedere ca si ingredientele sunt destul de rare. Iar daca asta nu este destul, poti face pe bucatarul si sa iti prajesti un ou sau o sunculita la un foc de tabara. Atentie totusi… asta atrage in 90% dintre cauzri DeathClaw’s. Probabil cel mai stresant element este inteligentul artificial. Acesta ori are orbul gainii, ori este un fel de Big Brother ce stie fiecare miscare inainte sa o faci, facand jocul brutal de enervant uneori. Nu de multe ori am avut inamici care se uitau la mine in timp ce ii impungeam cu o baioneta sau turnam in ei kilograme de gloante, doar pentru ca zambetul lor de pe fata sa nu dispara. La acest capitol jocul fiind echilibrat dupa bunul plac. Iar daca tot vorbeam de kilograme, trebuie sa amintesc ca in joc nu incepi cu o casa sau vault propiu in care sa iti depozitezi armele si amrurile, New Vegas dandu-ti posibilitatea de a achizitiona o casa abia undeva la jumatatea jocului, cand deja inventarul tau arata ca un pom de Craciun.

Daca este Vegas, este si hazard, iar New Vegas nu face exceptie, fiind un loc ideal pentru a scoate ceva capace sau dolari. M-am vazut de multe ori jucand doar ruleta, noul joc inventat de cei de la Obsidian numit Caravan fiind atat de intortochiat, incat m-am lasat pagubas. Sa zicem asa… Dupa ce am citit manualul, tutorialul de pe net si am vazut ceva video-uri pe youtube ce explica modul de joc, tot nu mi-a atras atentia suficient de mult incat sa il joc intensiv, fiind o provocare pentru cei care il joaca doar pentru a castiga ceva bani in plus. Sigur, exista forumuri dedicate pentru acest nou joc, dar sincer sa fiu, modul in care este explicat in joc si inteligentul artificial, care de multe ori triseaza, face din acest joc mai degraba o durere de cap decat o placere la capitolul gameplay. Cu toate astea consideram ca merita un 7 la acest capitol si trecem la grafica si sunet.

La acest capitol nu cred ca am prea mult de comentat. Jocul este practic acelasi cu Fallout 3. Mari schimbari nu au fost executate la capitolul grafica si se poate vedea cu ochiul liber, mai ales pentru cei care au jucat precedentul joc. Nu e nimic care sa mire, avand in vedere ca diferentele grafice intre Fallout 1 si 2 nu existau, BlackIsle la acea vreme declarand: “Daca nu e stricat de ce sa il reparam?”. Probabil ca Obsidian mergand pe aceasi idee… cine stie! Oricum, mi-a placut ca de aceasta data jocul nu arata de parca si-a uitat lanterna acasa, lumina fiind mult mai prezenta, iar accentele intunecate sunt mult mai putin vizibile. Iar cand vine vorba despre orase, jocul arata superb, mai ales in New Veagas, unde jocul are o valoare deosebita. Mi-a placut nivelul de atentie cu care realizatorii au reprodus orasul, multe dintre cladirile pe care le vezi in imagini pe internet sau pe Discovery fiind prezente in joc. Iar nivelul auditiv este si el la inaltime. Actorii vocali, mai ales, au fost destul de bine alesi pentru ca atmosfera sa fie mai imersiva. Totusi, si aici am inregistrat un minus. Uneori texturile intarzie sa se incarce, iar unele dintre NPC-uri sunt extrem de repetitive in dialoguri. In rest, o experienta placuta. Ii acord la acest capitol un 8.

In concluzie, pot spune ca daca ti-a placut Fallout 3 o sa iti placa si New Vegas fara doar si poate. Jocul are deja o serie de DLC-uri “pe vine”, ceea ce inseamna o valoare de rejucabilitate mai mare. Pe de alta parte, te face sa te intrebi daca nu cumva acest titlu era deja “in za works” inca de pe vreme lui 3. Toate ca toate, nu este o experienta rea, dar nici stralucita, problemele se pot observa uneori, dar odata ce termini povestea principala ai acel sentiment de implinire puternic ce caracterizeaza seria. Playtech ii acorda un 7.6.


Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Ma asteptam la o nota micuta, nu e cine stie ce, dar fratemiu cred ca l-ar inghiti ca pe Borderlands, par asemanatoare…

Merita jucat pentru ca are unele mecanici interesante, insa cum ai spus si tu, arata groaznic la grafica…fata de 3 nu are mari diferente.

Eu l-am incercat acum ceva timp, si stiu ca era destul de buggy jocul, insa majoritatea gamerilor l-au acceptat si l-au jucat cel putin cate o ora, asa, pentru ca te tinea lipit de calculator…

Cea mai epica faza din el este partea in care tipul ala isi invarte capul…ala parea mai mult un easter egg, parca scapat intentionat in joc, nu stiu ce sa zic, nota mi se pare ok.

Actorii vocali sunt foarte bine alesi, si jocul e bun, dar nu suficient incat sa fie macar de nota 8! Probabil fanii vor trece cu vederea unele amanunte.

Am vazut pe net poze in care un tip a terminat jocul fara sa omoare nici o vietuitoare, cum naibii e posibil? =)) Trebuie sa fie misiune in care sa te puna sa-l omori pe unul sau ceva!

Vali

Da link-ul sa vedem si noi

Stiu si eu de tipul ala, uite link catre poza:

http://tinypic.com/r/2guihiu/7

O sa-l cumpar dupa ce o sa am bani, mie-mi plac genurile astea, nu sar in sus ca a luat doar 7.6, pentru ca si asta e o nota, ca toate celelalte, mi-ai aratat ca nu am de ce.

Mie mi-a placut modul de tintire, era ceva asemanator cu cel din jocurile de vanatoare Cabella’s. Felicitari pentru review.

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail