Call of Juarez: Cartelul gameplay-ului dureros

, 08 Aug, 14:42

Inca de la primul joc, seria Call of Juarez a avut multe idei bune. Aveam parte de arme care in mod realist se blocheaza, sectiuni de quick time events si calarie, dar jucaria se pare ca s-a stricat atunci cand am trecut de la vestul salbatic la zilele noastre. Nici folosirea motorului grafic Chrome nu este o idee prea stralucita si vine ca un „bonus” nedorit la schimbarea de mediu. Totusi, cei de la Techland au reusit sa lanseze inca un joc din aceasta serie sa incluzand in el si un urmas al unuia dintre personajele originale. Tot ei au reusit sa imi strice ziua cu gameplay-ul, care desi nu face din acest titlu un esec total, dovedeste ca exista loc de mai bine.

Pe ce se bazeaza Call of Juarez: The Cartel? Dupa cum arata si numele, pe o grupare de tip cartel, care trebuie eradicata de 3 agenti, adusi impreuna de acest ideal. In privinta personajelor, avem la dispozitie un politist afemeiat, un agent antidrog part time si wrestler in timpul liber sub numele de Eddie Guerra si in cele din urma, femeia fatala, care seamana izbitor de mult cu Halle Berry, care se dovedeste a fi un agent FBI. Nu am putut sa nu remarc o abundenta de stereotipuri americane si de clisee, atat de enervante incat pierzi pe drum scopul jocului si motivatia personajelor.

Un lucru e sigur: Call of Juarez: The Cartel nu are nimic in comun cu altruismul, deoarece fiecare personaj are un interes ascuns care va fi anuntat in timpul misiunii. Acest interes variaza  functie de agent si este aflat pe ascuns. Astfel, fiecare misiune aduce un nou obiectiv secret de indeplinit, de dragul variatiei. Rezultatul ramane acelasi: personajele nu ma pot convinge sa imi pese de ele

Am apreciat la The Cartel modul cooperativ, acesta fiind si singurul motiv pentru care jocul primeste nota de trecere. In acest mod va puteti alia cu inca doi amici, care se vor alatura aventurii. Daca nu au trecut prin joc pana acum, modul single player pentru ei se transforma intr-un soi de competitie. De asemenea, sa nu uitam de telefoane: fiecare dintre jucatori are la dispozitie telefoane cu misiuni speciale. Ei bine, convorbirile telefonice ale partenerilor pot fi ascultate, insa descoperirea acestor planuri aduce un nou strat de complexitate in gameplay.

Practic nici un personaj n-are mama si nici tata, astfel ca trebuie sa stai cu ochii si pe inamici si pe coechipieri, ceea ce poate genera putin stres in plus. O problema este momentul in care in mod cooperativ un partener iese din joc si TEORETIC este inlocuit cu un personaj controlat de inteligenta artificala. Buba adevarata este ca jocul se va suspenda automat si tot progresul pana in acel moment dispare. Urmeaza un update? Poate…

Daca sunteti fani ai jocului Call of Juarez: Bound in Blood, aflati ca The Cartel este total diferit de acesta. Astfel, emigrand din vestul salbatic in salbaticia orasului american (in the hood mai bine zis), s-a pierdut cam toata esenta seriei. Ce a ramas este bullet time-ul, in vreme ce alte mecanici din jocul mai vechi au fost inlocuite cu noi artificii de gameplay mai atractive.

La capitolul pac-pac, adica realismul oferit de arme, avem parte de impact si recul, dar problemele apar la ochit: apar texturi de nicaieri si se interpun intre jucator si inamici. E amuzant atunci cand un rival scapa de executie din cauza unei texturi prost randate. Arsenalul din joc este destul de diversificat si puteti sa manuiti chiar si doua pistoale, ca in vremurile bune.

Desigur, nu toate armele vor fi disponibile de la inceputul jocului, ele putand fi deblocate odata cu avansarea in nivel. E bizar sa ne gandim ca un agent antidrog, un wrestler si o vedeta de la Hollywood avanseaza in nivel. Mai trebuie sa ia de pe jos ciuperci si sa evolueze ca Mario si peisajul e complet. Cum suna: „gabor” level 2 ai delocat un nou puscoci!? Nu va faceti iluzii cu privire la scopurile misiunilor, deoarece pe unele dintre ele le veti termina din greseala.

Va urez multa bafta cand jucati in mod single player, deoarece inteligenta artificiala are complexitatea unei pufarine. Fie te trezesti impuscat de un individ care se afla pe partea opusa a hartii, fie ai parte de inamici care au atacuri de prostie si se lovesc de copaci in mod repetat. Toate acestea in vreme ce companionii trag in orice, numai in inamici nu. Recomandarea mea este sa jucati in mod cooperativ, deoarece experienta va fi mai placuta, iar jocul mai complex.

Daca vrei sa afli cum sa treci de o misiune, am realizat un mic ghid pentru acest joc:

Pasul 1: Te dai cu mecano-mocanitza din punctul A in punctul B, folosind vehiculul cu 4 roti pentru a ajunge la destinatie.

Pasul 2: Te confrunti cu 5 valuri de inamici cu IQ subunitar.

Pasul 3: Faci un „Bruce Willis” (adica intri cu forta intr-o cladire si ii transformi toti inamicii in piftie).

Pasul 4: Scapi de urmaritori.

Acesti pasi trebuie urmariti in timp ce jocul te anunta ce obiective trebuie indeplinite printr-un MARE text in mijlocul ecranului. Daca nu va simtiti incurcati destul, avem si telefoanele mentionate mai inainte, pe care le primim pentru obiectivele speciale. Ei bine, cand ti-e lumea mai draga vine si un apel care te prinde cu armele fumegande si inconjurat de dusman.

Tinde sa ma enerveze arhitectura misiunilor, indiferent de personajul ales. Uitati de cele 15 ore pe care Techland le promite, ele fiind impartite in mod egal pentru cei 3 eroi. Ce inseamna asta? Poti fi Eddie Guerra, Halle Berry sau politistul preot, terminand acelasi joc de 3 ori fara prea mari modificari de peisaj.

Si acum vine si intrebarea de 50.000 de puncte: de ce fac eu review unui joc pe care il iau la suturi la fiecare aspect? Pentru multiplayer-ul cooperativ, care chiar necesita munca in echipa intre jucatori.  Fiecare este nevoit sa se bazeze pe ceilalti parteneri, intrucat exista posibilitatea de a face schimb de „boost”-uri, iar iar abilitatea de a „invia” camarazii cazuti este nepretuita.

Ce nu prea-mi place este lipsa de diversitate in multiplayer, intrucat avem la dispozitie doar 3 modalitati de joc. Acestea sunt: hotii si vardistii sau Robbery Crew, care presupune sa iei un colet dintr-o zona a hartii si sa il transporti in alta, Team Deatmatch, care se explica singur si Cartel Deal, pe care putem sa il numim sicafteala in cartier”.

 Sper ca ma asculta cineva de la Techland cand spun cu voce tare ca acest Chrome Engine isi are locul la muzeu. De ce nu Unreal Engine 3 sau alt motor grafic modern? De ce ai folosi un motor grafic ce cauzeaza probleme din cele mai urate? Aici este vorba despre bube de grafica ce ajung sa afecteze gameplay-ul. Incearca sa ochesti un inamic si vei intelege ce vreau sa zic: iti vor aparea texturi de nicaieri. Nici nu vreau sa incep cu secventele de condus care sunt absolut oribile.

Si daca tot gasim bube, sa analizam si sunetul. Coloana sonora a jocului este OK, pastrand sarmul jocurilor clasice, insa chinul incepe cand actorii deschid gura. O deschid si ce iese sunt aceleasi 10 replici dintr-un film in care hispanicii ciuruiesc fratii lui Tupac la inceputul anilor 90. Macar armele se aud bine

Call of Juarez: The Cartel este doar o continuare fara rost a unei serii, care nu isi are locul in peisaj fara reteta predecesorilor sai. Preferam un western shooter pe o piata unde Modern Warfare si Battlefield impun standardele. Ideile sunt bune insa intalnim prea multe inconsistente atat in gameplay, cat si pe partea tehnica. The Cartel lasa impresia unui joc grabit si primeste de la noi un 6.7, dar si o incurajare. Speram ca lansarea de PC sa nu contina atatea buguri suparatoare.

Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail