Mafia 2: Cine munceste e un fraier [VIDEO Review]

, 15 Sep, 11:04

Putine jocuri au aparut in ultimele luni pe piata si mi-au atras atentia in mod direct. Mafia 2 este unul dintre ele, dovada ca l-am terminat de 3 ori pana acum si tot nu m-am plictisit de el. Acest gen de joc poate oferi multor jucatori ore pretioase distractie si altora un stres constant, depinde in ce categorie te incadrezi. Cei de la 2K Cehia au servit cu acest joc doua platouri, unul cald si unul rece.

Accentul in joc se pune pe naratiunea povestii si pe dezvoltarea personajelor, lasand la o parte elementele de sand-box si abordarea GTA cu care gamer-ul a fost obisnuit. Comparatia intre Mafia 2 si GTA, dupa parerea mea cel putin, nu ii face cinste jocului. Dar comparatia intre primul titlu al seriei si al doilea este totusi notabila, avand in vedere ca sunt elemente ce lipsesc si elemente ce au fost adaugate, tocmai pentru a ajuta participantul la gameplay cu acel plus de imersiune. Totusi, este Mafia 2 de la 2K un joc bun? Hai sa vedem impreuna.

Povestea. Jocul se desfasoara pe o perioada de timp relativ asemanatoare cu primul titlu, doar ca acesta se intinde pe doua decenii, mai exact intre ani 40 si 50, iar cei de la 2k au reusit sa redea din punct de vedere al povestii sentimentul anilor de atunci. In caz ca se intreaba cineva, jocul nu are legatura cu prima parte a acestuia, peronajul principal fiind in acest caz un tanar emigrant italian numit Vito Scaletta. Acesta pleaca impreuna cu familia sa din tara cizma, adica Italia, pentru a a gusta o felie din visul american. Evident ca in anii 30 America nu era cel mai propice mediu pentru a intemeia o familie, daramite daca esti un emigrant care a venit cu odraslele si sotia din strainatati. Asa ca, Vito face ceea ce orice juvenil italian intr-un joc cu mafie, se apuca de jafuri. Treaba merge cum merge, avand in vedere ca avea si un aliat, baiat istet si over all Wise Guy, Joe Barbaro, si el un tanar italian, plinut, carliontat si cu accent tipic sicilian. Ca tot am ajuns la accente, jocul reuseste sa prinda accentele vremii din toate punctele de vedere. Povestea si tonul acesteia au un sentiment aparte fata de restul jocurilor de pe piata. Inca din primele momente poti sa indentifici peisaje si elemente celebre ale perioadei respective, de la felul in care sunt imbracati, modul in care vorbesc pana si gesturile par studiate atent pentru a adauga densitate povestii. Putine jocuri au reusit sa captureze acea magie a vremii, printre care se numara si Mafia 1.

Hai gata, ca m-am luat cu scrisul si am uitat de Vito si Joe. In fine, astia doi se apuca sa mai faca cate o “smangleala” ici-colo pentru a supravietui pe strazile „dure” ale orasului Empire Bay. Cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, evident ca exista un moment in care sunt prinsi, Joe scapa cu prada si Vito ajunge la mititica. Un element care mi-a placut in mod nespus la acea scena este ca politistul care il aresteaza pe tanarul nostru viitor mafiot este irlandez. Mie unuia mi sa parut notabil, avand in vedere ca in anii 40, majoritatea fortelor de ordine din New York si New Jersey erau formate din irlandezi. 2K aratand astfel ca si-au facut temele cand vine vorba de autenticitatea povestii. Mici detalii ca acestea fac povestea sa fie mai … realista.

Dupa cum spuneam, tanarul nostru delicvent este arestat si pus sa aleaga – ori face puscarie, ori se inroleaza in armata pentru a apara noua patrie. Evident ca Vito alege armata fiind cam greu sa scape un tanar ca el in puscarie de titlul de rozeta de aur, si, pentru ca acesta este un vorbitor de limba italiana, ghici cine in ce tara ajunge…. in Italia, condusa de Musolini. Practic, aici avem prima secventa de gameplay efectiva, aceasta desfasurandu-se intr-o locatie mai neobisnuita. Peisajul ales este unul al unui mic orasel Italian, iar Vito este un … soldat. Stiu ca nu este exact ceea ce se asteapta multi dintre voi, dar aceasta misiune vine cu titlu explicativ si este o parte destul de importanta in dezvoltarea personajului principal pe parcursul jocului, asa ca, pe langa faptul ca este o distractie bine venita in peisajul cu gangsteri, parca are ceva din Company of Heroes. Aici Vito face cunostinta pentru prima oara cu puterea mafiei siciliene. Dupa o misiune plina de explozii si impuscaturi, acesta este capturat de soldati italieni, doar ca sa fie scapat, prin puterea cuvantului de catre un anume Don Calo. Un Capo al Mafiei din zona respectiva, numit de catre soldati: “Un uomo d’onore” sau pe romaneste, un om de onoare, pentru cine nu se uita la telenovele. Acesta practic convinge soldatii italieni sa se predea, doar pentru ca i-a rugat frumos. Evident, Vito este ranit in aceasta prima misiune si este trimis acasa pentru recuperare, iar de aici jocul capata conturul unui film Holywoodian. Inca de cand am coborat din tren, puteam sa jur ca m-am cufundat in Casablanca sau in filmele acelei perioade.

Valoarea productionala a jocului incepe sa iasa la iveala de-abia din al doilea capitol al povestii. Vito se intalneste cu vechiul sau prieten, Joe, este condus acasa in mare stil, doar pentru a afla ca tatal sau a murit si a lasat familia in datorii. Personajul nostru principal se axeaza pe o zicala care, sincer sa fiu, poate fi numita si dictonul jocului: “The working man is a sucker”, tradus in romana ar trebui sa fie “Cine munceste e un fraier” Suna usor a Badea dar… deh… ei au spus-o, nu eu. Aici o sa ma opresc cu detalii despre povestea propriu-zisa si o sa generalizez putin.

Jocul ofera, din punct de vedere al povestii, o experienta unica. Putine jocuri in ultima vreme au avut un scenariu asa bine scris, Metro 2033 si inca cateva titluri ridicandu-se la o un standard de joc bine scris. Personajele par credibile si reusesc sa redea accentul vremii si uzantele de pe atunci, dovada ca 2k au facut destule studii pe aceasta tema. Jocul are rasturnari de situatie cand te astepti mai putin si, mai ales, te tine in fata monitorului destule ore. Problema ar fi totusi ca accentul se pune doar pe poveste, dar astea sunt detalii pe care o sa le discut la partea de gameplay. Pe final acord 9,5 oameni de onoare din partea Playtech lui Mafia 2 si trec la gameplay. Pentru ca, sincer sa fiu, jocul, dupa cum am spus si mai sus, merge pe principiul una alba una neagra.

La capitolul gameplay sunt prea multe lacune, cel putin din punctul meu de vedere. Jocul, comparativ cu primul, este scurt, iar asta iti poti da seama inca din primele 3 capitole, pe care am ales sa le desconsider ca facand parte din poveste, fiind practic tutoriale glorificate. Parti de poveste s-au strecurat printre ele, dar, in mare, de la capitolul 1 pana la capitolul 3, jocul te ghideaza prin diversele elemente de gameplay, astfel trecand peste stresul unui tutorial, dar ciuntind practic din gameplay-ul efectiv prin poveste. Sunt anumite secvente care te pot stresa pe tine jucatorul, cum ar fi condusul masinilor.

Primele capitole se desfasoara pe perioada de iarna, si, sincer sa fiu, preferam niste schiuri si manusi fata de masinile epocii. Acestea se controleaza ca un cal beat. Sigur, accentul este pus pe realism in anumite parti, dar problema intervine cand iei curbe stranse si incerci sa eviti masini in trafic. Unele dintre ele au prostul obicei sa te confunde cu dragostea din liceu si incearca sa te pupe in radiator, taman cand iti e lumea mai draga. Am adresat aceasta problema inca de la inceputul partii de gameplay, pentru ca masinile in primul Mafia aveau un control mizerabil, factor care practic nu s-a transmis si in aceasta secunda parte. Problemele intervin, practic, cand treci de la modul arcade la simulation, din optiunile jocului. Atunci ai o problema cand vine vorba de controlat masina. Sfatul Playtech: incercati sa nu activati aceasta optiune decat daca vreti sa vedeti cate masini puteti pupa in bot. Iar aici intervine o alta problema stresanta… politia.

Cred ca cei de la 2K au facut imparteala asa: la fiecare 10 locuitori, trebuie sa existe un politist. Nu poti sa intorci masina, sa tragi un glont sau sa iti incarci arma in mijlocul strazii fara sa dai de un Garcea ratacit. Mai grav este ca acestia au prostul obicei sa fie si ninja, aparand de te miri unde, fara nici-o explicatie si incep sa traga in tine fara drept de apel. Dubios este ca, daca treci pe rosu, nu au o problema cu tine, dar fereasca Sfantul Patrick sa depasesti limita de viteza, ca ai incurcat-o. Acestia te alearga tot orasul … daca ar putea. Poti sa scapi relativ usor de ei. Mai grav este in momentul in care ai comis o crima sau ceva asemanator. Acestia te “dau prin statie” si tu si masina ta sunteti cautati permanent. Poti totusi sa scapi si de acest element destul de usor. Tu ca individ poti sa iti schimbi hainele la un magazin sau acasa, astfel Matrix Garcea nu te mai recunoaste, iar masinii i se pot schimba placutele de inmatriculare. Pe langa acestea, jocul ofera si o posibilitate de customizare a vehiculelor. Poti sa le schimbi culoarea, in functie de epoca, rotile, sa le dai mai multi cai putere si pe deasupra o poti si repara. Un element destul de realist as putea spune. Cum ai lovit ceva, busitura se vede pe caroseria masinii si odata ce ai maltratat bietul vehicol pana la limita, acesta nu numai ca se controleaza ca o cutie de conserve pe roti dar mai si cedeaza. Ce sa mai, realism in adevaratul sens al cuvantului. Daca puneau si ei mai putini politisti ar fi fost mirific.

Controlul personajelor si interactiunea cu mediul de joc este extrem de bine pusa la punct, iar mecanica jocului cand vine vorba de secventele armate este iarasi realizata exceptional. Jocul are o pleiada de arme pe care le poti folosi. De la MP40-ul german pana la M2-ul folosit in al doilea razboi mondial, si Tommy Gun-ul specific gangsterilor vremii. Acestea se comporta exemplar, pistoale sau arme automate, toate respecta legile fizicii si au ceva recul. Putine jocuri au descoperit pana acum ca, daca tragi cu un pistol de 6,5 milimetri, reculul este aproape inexistent. Se pare ca Mafia 2 este unul dintre putinele jocuri care stie ce este aia balistica. Ca o surpriza, pentru cei care au jucat Demo-ul, acea mitraliera, M40-ul, o poti cumpara de la magazin pentru ceva plus de “bubuiala”. Ce am observat ca lipseste in joc si mi-as fi dorit sa fie prezent este o bata de baseball sau ceva asemanator. In primul Mafia puteai sa troznesti un inamic doi cu un ciomag sau o crosa de golf, aici acest element a fost inlocuit cu un sistem de lupta non armata. Acesta este extrem de util in anumite parti ale jocului, imbinandu-se cu episoadele armate. Practic, poti sa te folosesti de o lovitura scurta, sau jab, una puternica, sau perversa de Targu Ocna si poti sa eschivezi loviturile adversarilor. Totusi are ceva lacune: inamicii nu te ataca toti odata, ci pe rand, astfel sectionand puternic la capitolul realism. Dar, ce vrem si noi? Sa fie ca in realitate ?

Inamicii si NPC-urile care te ajuta in poveste sunt un element destul de bine pus la punct, acestia se comporta destul de realist, doar ca anumiti baieti rai au atitudine de Rambo. In putine jocuri am vazut coechipieri care chiar sa participe activ la lupta si sa mai si doboare cativa adversari. Acestia stiu sa se ascunda, ca si inamicii, sistemul de cover este usor de realizat, dar stresant de iesit din el. Poti sa te ascunzi dupa orice element de decor, dar ai nevoie sa apesi aceeasi tasta pentru a iesi din el. Sincer sa fiu, as fi preferat sa scap de acest element, dar, daca asa dicteaza programatorul, asta este… Spuneam ca Inteligentul Artificial este mai istet in acest joc, si spun asta pentru ca, in anumite cazuri, acesta aplica si strategii de flancare, iar cand mai ramane doar unul, am observat ca acesta tinde sa se pozitoneze cat mai departe de tine si sa incerce sa te “ia” de la distanta. Ce pot spune… punct in plus pentru realism inca o data.

Cum spuneam si la partea de poveste, jocul este axat prea mult pe poveste. Mafia 2 fiind un pseudo Sand Box game. Jocul este manat prea mult de poveste, iar absenta unor misiuni secundare ciobeste grosolan din orele de gameplay. Mai toate misiunile incep cu tine primind un telefon care iti explica ce si cum, dupa care te sui in masina, il iei pe Joe sau un NPC desemnat, ajungi la punctul indicat pe harta, impusti cativa isteti care au avut tupeul sa se puna cu tine, iei bani si, dupa, hop la somn. Si asa o tine in toate cele 12 capitole (primele 3 capitole nu le consider ca facand parte din povestea propriu-zisa, ci doar tutoriale). Experienta de joc este prea liniara, iar plimbarile prin oras nu iti aduc prea multe beneficii. Poti sa te plimbi ca desteptul pentru haine, arme si tunning, dar mai mult de atat Mafia 2 nu iti ofera prea multe. Povestea este punctul forte si acolo trebuie sa te rezumi, cat despre constrolul masinilor si fizica acestora, o sa spun doar atat: tineti minte filmele cu gangsteri? Acelea in care, in curbe, masinile acestora se rasturnau? Acolo bate jocul. Playtech ii acorda lui Mafia 2 la capitolul gameplay 7.5 Garcea Matrix si trecem la grafica si sunet.

Mult prea multa valva a fost facuta pe tema cerintelor grafice ale acestui joc. La drept vorbind, nu iti trebuie o bestie de computer pentru a rula Mafia 2. L-am incercat pe un laptop cu un procesor Core Duo si o placa 8600 mobile si nu am avut probleme. In sensul ca acesta rula la 30 de FPS-uri la detalii medii. Detalii care, sincer sa fiu, se vad extrem de bine, chiar si pentru un detaliu mediu. Grafic vorbind, jocul este o splendoare. Personajele sunt randate atent, masinile si cladirile capteaza atmosfera anilor 40-50, iar mici chichite ale motorului grafic, fac experienta sa fie… realista.

Un lucru care mi-a atras atentia in mod direct: paltoanele purtate de gangsterii vremii. Acestea refuza sa fie niste carpe si sa fluture in vant aiurea. Se comporta ca niste haine, ceea ce accentueaza modul in care 2K Cehia au dorit sa ofere o abordare realista. Nimic pare sa nu fie lasat la voia intamplarii. Spun nimic pentru ca jocul are lacune majore la anumite capitole. Dar asta discutam mai incolo. Personajele sunt studiate atent, am spus mai sus, si sustin asta. Detalii faciale pronuntate, mainile si implicit degetele nu arata ca niste bucati de lemn si mai ales masinile si elementele de decor care sufera in momentul in care le impusti sau lovesti. Daca placa video iti permite si sistemul nu este unul vechi, vei vedea ca, dupa ce activezi motorul Physx, jocul capata o naturalete cand vine vorba de miscarea personajelor si a mediului.

Totusi, lacunele majore despre care spuneam mai devreme napastuiesc jocul. In primul rand repetitivitatea texturilor, mult prea multe cladiri sunt texturate identic. De parca echipa de creatie au avut 20 de modele si le-au reciclat pana la refuz. Sunt momente in joc, in care intri in diverse cladiri si ai impresia ca esti in propia cladire. Depozite care arata neschimbat dupa ani si multe alte chichite care ciobesc din valoarea productionala a acestuia. Pe langa asta un alt element stresant este ca NPC-urile sunt identice. Si nu ma refer la cele care iau parte activ la poveste, nu… Ci la cele cu care te intalnesti pe strada sau la benzinarii. Sunt momente in joc in care ai impresia ca exista trei sau patru modele pentru fiecare etnie in parte. Iar daca asta nu este deajuns, toti proprietarii de magazine sunt identici, astfel jucatorul neputand sa distinga intre un magazin de haine de lux si unul de „cartier”. Iar acest mic “hack” grafic nu este nimic in comparatie cu problema majora a jocului.

2K Cehia s-au batut cu caramida in piept inainte lansare cum ca Empire Bay este un oras unic… Unic si extrem de repetitiv. Mult prea multe cladiri seamana intre ele, atat in exterior cat si in interior, iar texturile au fost recilate la infinit in anumite parti ale lui Mafia 2, fiind extrem de frustrant sa vezi aceasi cladire de 10 ori, in timp ce mergi de la punctul A la punctul B. Cu toate astea, fizica jocului salveaza putin la acest capitol. Si am ajuns la sunet. Muzica in Mafia 2 este perfect aleasa. Aceasta nu numai ca reflecta ambianta anilor portretizati in timpul jocului, dar o accentueaza stralucit. Fie ca este la radio-ului masinii tale, fie ca o asculti de la un Jukebox, muzica te impinge mai adanc in poveste. Nu de multe ori o sa tragi masina pe dreapta doar pentru a asculta o muzica buna si a admira un peisaj tipic american al anilor 40. Sunt momente in joc in care sunetul iti impune sa te simti ca un gangster, iar actorii vocali, cu toate ca nu sunt nume mari sau celebritati, ofera o prestatie superba. Toate vocile din joc, atat personajele principale cu care te intalnesti in gameplay cat si NPC-urile, au acel accent al vremii, ceea ce face jocul unic in felul sau. Nu de putine ori am avut impresia ca joc The Godfather si nu Mafia 2. Totusi, lacunele la capitolul grafica il fac pe Mafia 2 sa piarda puncte pretioase si sa primeasca 7 texturi repetitive.

Multi s-au asteptat ca Mafia 2 sa fie un GTA killer si, sincer sa fiu, ma bucur ca asteptarile lor s-au transformat in sperante desarte. Jocul chiar daca se axeaza pe poveste si are lacune majore, este un joc bun, cu o valoare productionala ridicata si personaje de care te poti atasa aproape instantaneu. L-am asteptat ani intregi si… dupa parerea mea, asteptarea a meritat. Playtech ii acorda un 7.8 Mafioti si va invita sa experimentati aceasta poveste unica, intr-un peisaj care se axeaza mai mult pe multiplayer si DLC-uri costisitoare.

Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Faci review-uri excelente! Imi plac foarte mult.

GJ …. review e super fain

Super tare jocu. Nota 10 + 10 stele. Tine-o tot asa 😉

A fost misto rau jocul. Am citit reviewu si ai avut in vedere tot ce se putea, bravo playtech! La mai multe.

Primul joc a fost bunicel, al doilea mi se pare bun, dar nu foarte, are si unele parti proaste…care-l distrug totusi…

BurningSkeleton

Da, grafica nu ma impresionat nici pe mine, ca idee de joc e bun, insa se putea si mai bine, doar le-a luat ceva sa-l scoata.

superb joc dar cam scurt si se termina in pom (faza cu joey).
excelent review-ul …. cand te apuci sa faci un review la FIFA 2011 si PES 2011 (daca tot au iesit demo-urile ?)

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail