Front Mission Evolved: un joc care incearca prea mult [Review]

, 20 Dec, 14:42

Gundam, Gundam, Gundam, Gundam, Robotech, Gundam, Gundam, MechWarrior etc. Asta este introducerea mea pentru acest joc. Probabil pentru ochiul putin antrenat aceste cuvinte nu sunt destul de elocvente pentru a atrage atentia, dar pentru cei care au stat ore in sir pe PS2, Dreamcast sau alte sisteme (in aceasta categorie intra si PC-ul) pentru a debloca un nou lansator de rachete sau o armura mai cu mot, introducerea de mai sus este mai mult decat suficienta, avand in vedere ca jocul se adreseaza unui public destul de clar: “Those guys that want big ass robots to blow shit up” Da.. este genul ala de review in care ma distrez printre randuri facand mici glumite (vezi Alan Wake).

Jocul de astazi este Front Mission Evolved, care, printre altele, isi are originile pe undeva pe batranul SNES (yeah its that old), continuand cu platforme precum PS1, PS2, DS si asa mai departe. Trebuie sa amintesc ca jocul este un titlu SquareSoft, asa ca povestea joaca un rol important, fiind structura de baza a campaniei, totusi in acest ultim titlu sa zicem ca este un… Dar hai mai bine sa vedem impreuna ce si cum. Ce spuneti? ( Yeah I’m a Prick)

In anul 2071 umanitatea face imposibilul reconstruind turnurile din Babilon inca o data, in cazul nostru, aceste turnuri sunt lifturi ce conecteaza Pamantul de statii orbitale, rezolvand printre altele si supra popularea Pamantului… sau nu. Scopul acestor lifturi este cu totul altul, acestea servind precum avanposturi militare si retele de sateliti pentru supraveghere. Dovedind inca o data ca oriunde omul pune piciorul, fie pamant, apa sau spatiu, locatia trebuie botezata cu sange. Idea in acest joc este ca marile puteri ale lumii se tot cearta intre ele pentru granite, rezultand intr-un conflict de proportii majore intre acestea, iar ca totul sa fie perfect condimentat, fortele armate traditionale au fost inlocuite de roboti gigantici numiti Wanzer. Un soi de Gundam mai patratosi dar in esenta cam aceasi mancare de peste.

Povestea jocului se desfasoara in jurul lui Dylan Ramsey, un tanar inginer ce lucreaza la un prototip de Wanzer. Evident ca este vorba de un joc japonez, asa ca eroul nostru se transforma brusc dintr-un inginer anonim in salvatorul umanitatii si o forta a binelui (Can anyone spell out Gundam Seed Plot?) Povestea este in mare o mare frectie… si da am spus frectie, avand in vedere ca vorbim de un cliseu cu care mai toate anime-urile de pe piata ne-au infundat beregatile si retinele. Personaje unidimensionale, un complot pe care si un pusti de 10 ani cu probleme mentale grave il poate intui si o referinta vaga la seriile trecute. FME nu face nimic altceva decat sa calce pe nervi pe cei mai inversunati fani ai seriei, care, dupa ce au asteptat ani buni de zile pentru ca acest titlu sa fie lansat si in Europa si America de nord, au primit asta… Nu stiu care a fost geniul care a decis ca un action shooter 3rd person ar fi mult mai bine vazut de catre fanii seriei, pentru ca se pare toata lumea, incluzand subsemnatul, nu a gustat nimic din ceea ce au prezentat stimabilii. Jocul are acel aer militar si aspectul de complot de fundal ca si in jocurile trecute, dar felul in care se desfasoara dezamageste teribil. Iar eroul principal este un surogat de personaj anime care jura razbunare pe fortele malefice armate, combinat cu Dirty Harry, in incercarea disperata de a atrage antentia jucatorului american. Asta ca sa nu mai vorbesc de faptul ca unele aspecte ale povestii nu sunt explicate nici la sfarsitul acesteia, iar prescurtarile federatiilor si fortelor armate ar putea sa bage in ceata noi veniti in serie. Jocul nu face nimic in a explica povestea de fundal sau cine cu care se bate si dece.

Campania este aranajata in 12 capitole si poate fi dovedita in, sa zicem, 8 ore de un jucator mediocru. Totusi, repetitivitatea unora dintre misiuni face din joc o durere cap constanta. Multi dintre bosii de final sunt inuman de grei, iar altii sunt atat de simpli incat poti dansa lambada in jurul lor in timp ce acestia se uita la tine ca vitelul la poarta noua. Problema nu este dificultatea acestora, uneori, ci pur si simplu ce arme sa pui pe Wanzer si ce fel de armura, mobilitatea sau armura fiind elemente cheie in luptele cu acestia.

Totusi, daca stau bine sa ma gandesc exista ceva care mi-a placut, si anume secventele cinematice dintre misiuni, dar nici ele nu sunt destul pentru a realiza o atmosefera care sa iti aduca aminte ce a fost si ce a ajuns Front Mission. Gata… ajunge cu polemica pe marginea faptului ca acest joc este mediocru si o imensa dezamagire. Hai sa intram in gameplay pentru ca totusi este un joc cu roboti giganti.

Jocul iti ofera o posibilitate de editare destul de mare cand vine vorba de robotul pe care il controlezi.  De la culoarea Wanzerului, genul de camuflaj si aplicarea pe armura de lupta, pana la noi arme si perk-uri de lupta. FME iti permite sa echipezi doua arme de asalt pe umeri si  inca doua in maini, aceastea variind intre mitraliere, shoutgun-uri, dar si topoare si arme de genul unei drujbe. Totusi trebuie sa fii foarte atent cu ceea ce echipezi Wanzer-ul, avand in vedere ca daca il incarci prea mult acesta va fi greoi, iar mobilitatea ta va fi grav afectata. Trebuie sa recunosc ca acest aspect al jocului te poate face sa pierzi doua sau trei ore per total doar pentru a obtine acel Wanzer unic pe care il doresti.

In esenta, FME este tot ceea ce te-ai putea astepta de la un shooter 3rd person, doar ca personajul principal este un robot cat o cladire, acesta fiind si singurul aspect pozitiv al gameplay-ului. Controlul Wanzer-elor (Panzer in varianta japoneza pentru cine se intreaba doar ca l-au scris cum se aude) este aproximativ decent. Ascultator la comenzi si camera nu mi-a dat batai de cap prea mari, totusi o sa stresez un singur fapt… Inteligentul artificial! Are probleme mari de tot pe normal si Hard. Fie ori este prost de il doare la brisca daca il ciuruiesti, fie iti cara in spinare si carlinga toata munitia de care dispune, acelasi lucru putandu-l spune si despre agiotantii tai teleghidati artificial. Astfel, fie ca joci pe Medium sau Hard, diferenta nu este prea mare. Pe hard, totusi, acesta are mai multa armura… in rest… same deal.

Majoritatea misiunilor sunt destul de directe. Mergi Neica de la punctul A la punctul B pentru a bubuii in voie inamici si a executa obiectivul, cu mici variatii. In unele momente te vei trezii stationar intr-un eclicopter pentru o sceventa de “Chopper Gunner” iar in altele vei cobora din robotul tau supraponderal pentru a te ciuruii cu inamici umani, moment in care iti vei dori sa te intorci in Wanzer, controlul personajului uman fiind groaznic.

Un alt aspect care mi-a atras atentia este sistemul de damage din joc, care cred ca a fost gandit la baza destul de bine. Presupun ca echipa de productie nu a avut timp sa il imprementeze cum trebuie datorita termenului limita de care toti se plang in ultima vreme. In esenta, poti sa iti bati joc de adversar in ce mod crezi de cuviinta, avand in vedere ca poti exploda sau detasa parti mecanice din armura de lupta (Wanzer) cum ar fi picioare sau maini. Totusi abordarea cea mai corecta pe care eu am gasit-o a fost destul de simpla. Decat sa ma chinui sa ii detasez mebrele mecanice, mai bine ii ciuruiesc carliga si il bubui definitv, ceea ce ma duce cu gandul la o alta problema, si anume faptul ca nu poti sa executi one shoot kill-uri, adica sa omori pilotul si nu Wanzerul. In fine, sa zicem ca gameplay-ul devenea prea “cheap”, mai ales ca jocul iti pune la dispozitie si un sistem experimental numit EDGE, care iti permite sa incetinesti timpul, dandu-ti destul timp pentru a impusca pilotul. Totusi felul in care tehnologia este explicata in poveste si cum este folosita in gameplay nu are coerenta, avand in vedere ca aceasta este portretizata ca un lucru rau, dar tu ca un randunel o folosesti dupa bunul plac fara nici-un fel de repercursiuni… ciudat nu ?

Singul loc in care jocul straluceste cu adevarat este modul online in care, sincer sa fiu, chiar m-am distrat. In esenta, cam acelasi control ca si in single player, doar ca nu dispui de tehnologia EDGE, dezavantajul fiind ca o data ce ai inceput un meci cu alti jucatori mai avansati ca tine, armele tale vor fi scobitori in armura lor, fiind un miracol daca reusesti sa distrugi un adversar. Totusi dupa ce avansezi in nivel si deblochezi noi arme si parti de armura, jocul devine suprinzator de placut. Pe langa editarea Wanzarului jocul iti pune la dispozitie si o varietate de moduri de joc clasice precum: Team Deathmatch, Free For All si Domination, experienta fiind familiara si placuta. Am petrecut in jur de 20 de ore pana acum in modul online si cred ca o sa ma introc sa mai experimentez acest aspect al jocului.

Grafica in joc pare sa fie un titlu de lansare nu un joc din 2010, aceasta aratand mai mult ca un remake al unui joc de PS2 cu grafica HD… pana si Mobile Suit Gundam de PS3 arata mai bine decat acest titlu. Totusi, trebuie sa subliniez ca nu am avut probleme de texturare si nici intarzieri de cadre, jocul ruland constant 60 de fps-uri fara intarziere. Iar lumina in joc si filmele dintre misiuni arata cat de cat bine, exploziile fiind si ele randate corect.

Sunetul este o dezamagire. Daca in varianta japoneza pe care o detin vocile sunt alese extrem de bine, in cea engleza acestia parca sunt scosi din papusile Muppets. Actorii vocali fac o treaba deplorabila, reusind sa plictiseasca prin dialog si cel mai hiperactiv om de pe fata planetei. Ca o comparatie directa, daca incerci sa asculti dialogurile intre Dan Diaconescu si invitatii sai si discutiile intre personajele jocului, efectul va fi acelasi… somn instant. Totusi muzica este destul de antrenanta, reusind sa sublinieze starile de spirit si sa accentueze lupta, dar in afara acestui element… nimic notabil.

De la un RPG tactic bazat pe ture la asta, jocul este o palma data nu numai fanilor seriei, dar si noilor veniti care doreau sa incerce ceva din seria Front Mission. Jocul incearca prea mult sa fie un film cu explozii si efecte speciale si reuseste sa fie o majora durere in partea dorsala, povestea fiind un imens cliseu, gameplay-ul familiar si grafica invechita. Totusi, salvarea majora a acestui titlu este modulul online, care dupa cum am spus este destul de bine realizat, iar faptul ca poti sa iti editezi armura de lupta dupa bunul plac confera o noua abordare cand vine vorba de gameplay online. Playtech ii acorda lui Front Mission Evolved un 7 si va sugereaza sa incercati multiplayer-ul acestui joc ca o alternativa pentru COD sau HALO.


Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Super review, jocul se invarte in jurul lui 7. Si daca e dupa mine, parca m-as multumi cu un nou Gun Metal decat asta, ala macar e si pe PC si cere foarte putin, chiar daca nu ofera la fel de mult. Multiplayer-ul presupun ca merita, uneor Square Enix fac story-ul praf, insa mai sunt si cazuri fericite.

Totusi eu zic ca daca Andrei l-a jucat trebuie sa-l incercam si noi. Nici nu auzisem de el pana acum…

Au mai castigat niste vanzari pentru ca l-au scos si pe PC, insa cred ca cere mult.

E binevenit in perioada asta, ma tine la caldurica, mai ales ca sunt fan al seriei. Nu ma las usor influentat de note, dar din primele parti am cam vazut ce e de el.

L-am luat si eu, imi merge foarte bine, dar nu isi prea merita banii. Mai bine luati altceva, sistemul de damage e foarte bun, dar pacat ca a fost pus intr-un joc mediocru.

Burning.Skeleton

8 ore de gameplay…Sunt prins in alte jocuri si nu stiu daca sa ma apuc si de asta, chiar daca mi se pare interesant din review.

Ee si tu acum, poti face o mica pauza ca sa-l incerci.

Fanboys sunt la tot pasul, deci trebuie sa fie si unii care sa inghita jocul, nu? Grafica chiar e invechita…puteau sa munceasca si ei mai mult pentru ca, poate, avea mai mult succes.

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail