Cele mai proaste jocuri inspirate dintr-un film [Top 5]

, 05 Oct, 13:41

Daca am avut un top 5 cu cele mai bune jocuri inspirate dintr-un film, acesta este dedicat celor mai proaste jocuri ce au la baza un film de succes.

TOP Cele mai proaste jocuri inspirate dintr-un film

Acest monstru de articol imi trezeste numai amintiri neplacute cand vine vorba de jocuri. Abominatiile ce urmeaza sunt menite sa omoare cu zile toti gamerii din lume, sau sa ii faca sa isi doreasca ca cimpanzeul care a gandit jocurile s-o sfarseasca intr-un laborator de testare nucleara. Filme bune, adaptate in niste jocuri absolut oribile, produse in mare graba pentru a iesi pe piata la timp, dar avand in comun cu originalul doar numele. Stiu ca probabil multi dintre voi au incercat cel putin o asemenea oaroare, fie ca a vrut sau nu, fie ca a dat peste el intamplator pe YouTube, intr-un fel te-ai lovit, la un moment sau altul, de un astfel de joc.

Procesul de creatie este extrem de simplu intr-un asemenea caz, reteta fiind dupa cum urmeaza: una bucata producator ahtiat dupa bani, un buget cat mai mic, o echipa formata din hamsteri lobotomizati si un timp de productie cat mai scazut. Cam asta caracterizeaza tot ceea ce inseamna majoritatea adaptarilor intr-un joc a unui film. Observati probabil ca n-am inceput topul si o tot tin intr-o veselie cu textul de introducere. Sincer sa fiu, bunul simt si respectul fata de cititor ma obliga sa fiu politicos cand voi scrie urmatoarele randuri. Altfel imi uitam codul bunelor maniere si luam in brate dictionarul “De coltu’ strazii” cand vine vorba de mizeriile astea digitale. In fine… hai cu topul ca altfel fac o introducere de doua pagini si un top structurat in 5 4 3 2 1 si doar numele jocurilor.

Locul 5 – Charlie’s Angels

In acest moment stau in fata monitorului si incerc sa nu debordez de furie. Inca din primul moment in care am auzit de acest titlu ceva nu suna bine. Cand am vazut primul trailer eram deja convins.

Dezvoltat de Neko Entertaiment si distribuit de Ubisoft, jocul are o legatura, mica totusi, cu un alt joc din topul nostru. Nimic nu streseaza mai mult un jucator decat o “Diva” in bikini care nu reuseste sa loveasca adversarul decat daca acesta este fix intre coapsele ei. Charles Angels nu numai ca mi-a mancat zilele, dar la vremea respectiva am fost OBLIGAT sa il joc pentru review, sangerandu-mi ochii la propiu din cauza graficii ingrozitoare, vocilor… (a se introduce cuvinte “intelepte”) si a gameplay-ului care te provoca mental sa alegi intre ingerasi pixelati sau ingerasi la propiu.
Fara drept de apel, acesta a fost primul joc care m-a facut sincer sa ma gandesc daca nu cumva exista lumea de dincolo. Nu de alta, dar este locul in care as trimite creatorii acestui titlu. Nu numai ca manjeste numele filmului, dar camera jocului este probabil cea mai proasta din intreaga industrie. Pentru aceste elemente si pentru ca, sincer sa fiu, incerc din rasputeri sa nu imi aduc aminte momentele frustrante din joc Charles Angels pentru PS2 si Gamecube este pe locul 5.

Locul 4 – Street Fighter The Movie The Game

Mai trebuie sa adaug ceva? Cu un nume ca asta este clar ce te asteapta. Pervertirea unuia dintre cele mai cunoscute jocuri a fost realizata de Incredible Studios, iar mai incredibil este ca jocul a fost publicat de catre Capcom. Ce au baut in acel moment imi este strain si in aceste clipe.

Un fighter mai prost nu am jucat si nici nu cred ca mai apuc. Jocul era o pledoarie de hit detection eronat, grafica care putea face sa rada in hohote un Atari 5200 si o copie in 2D a lui Jean Claude Van Damme. In acel moment, accesul la internet era aproape zero, iar multi dintre gameri nu stiau ce ii asteapta. Jocul l-am experimentat pe un Super Nintendo, iar in momentul in care am vazut caseta jocului cu pricina stiam ca il vreau. Frumos prezentat, cu un stiker colorat, dezastrul se ascundea printre integratele si matele casetei. Daca stau bine sa ma gandesc, acesta a fost primul joc la care am exclamat (a se introduce cuvinte “intelepte”).

Capcom probabil ca au incercat sa ofere o replica celor de la Acclaim Entertainment, al carui Mortal Kombat era considerat un competitor pentru seria Street Fighter. Jocul incerca sa copieze stilul realist, randand prin captare digitala personajele din film. Ce a rezultat, a fost una dintre cele mai proaste idei din istoria jocurilor. Nimic nu mergea cum trebuie. Jucatorii se miscau de parca erau facuti din bete, special moves-urile aratau de parca erau facute in paint, iar vocile in joc tin minte ca mi-au scos cainele din camera. Deci in concluzie Street Fighter The Movie The Game este pe locul 4 pentru ca mi-a marcat copilaria negativ si pentru cruzime fata de animale.

Locul 3 – Ghostbusters pentru Nintendo Entertainment System

O sa spun ca sunt un mare fan al filmului, fiind unul dintre motivele pentru care fac ceea ce fac in ziua de azi. Jocul asta mi-a deschis ochii cand vine vorba de jocuri inuman de proaste. El este motivul pentru care m-am decis sa fac review-uri, pentru ca oamenii sa stie ce ii asteapta.

Dar pentru numele lui Dumnezeu, ceea ce am experimentat cu acest joc, nu are voie sa i se intample unui copil fragil. Pe vremea aceea tin minte ca abia vazusem pe VHS primul film Ghostbusters si am fost instant fascinat. Cand matusa mea din Italia mi-a trimis si jocul pentru NES am fost aproape extaziat.

Un joc cu filmul meu preferat parea ireal. Nivelul dezamagirii mele nu poate fi exprimat in niciun sistem metric existent. Nivelul de masochism de care am dat dovada poate fi numit aproape Herculean. Evident am terminat jocul, dupa aproape un an. Daca nu aveai manualul jocului, nu pricepeai nimic din ceea ce aveai de facut. Pe langa asta, chiar si pentru vremea respectiva jocul se putea numi un port nereusit de pe un Atari 2600. Grafica este (a se introduce cuvinte “intelepte”). Pe langa asta, absenta vanatorilor de fantome era si ea unstres. Cum sa faci un joc care se numeste Ghostbusters si sa ai in loc de patru personaje doar doua si acelea care arata identic? Grotesc. Si credeti ca am terminat cu acest joc? Nici pe
departe. Jocul publicat de Activision nu avea nici macar celebra melodie a filmului, iar in 60% din joc te plimbai cu masina, in rest mai existau alte 3 stagii. Unul in care urcai pe scari, unul in care prindeai fantome si unul in care te bateai cu bosul de final. In rest… nimic. Gata… nu mai rezist. Trecem la locul 2 cat mai am vlaga in mine pentru a termina articolul.

Locul 2 – Star Wars: The Phantom Menace

Cand ma gandesc la Star Wars, imi vine in minte prima experienta cu ecranul gigantic pe care mi-o pot aminti. Cand ma gandesc la Star Wars: The Phantom Manace, imi vine in minte imaginea unei tastaturi mutilate de pumni si o cana de ceai rasturanta peste unitatea PC-ului meu.

Sincer sa fiu jocul se putea numi Star Wars Tenis, avand in vedere ca in mai mult de trei sferturi de gameplay joci tenis cu light saber-ul, incercand sa trimiti inapoi laserele inamicilor si restul trecand prin secvente interminabile de dialoguri redate atat de prost incat un pinguin se sinucide ori de cate ori o replica este rostita. Cat despre mecanica de joc, cred ca si o maimuta ar fi Jedi in acest joc. Toata mecanica de combat se rezuma la un singur buton, pe care, chipurile, il tii apasat pentru a realiza mai toate actiunile din joc.

Iar inteligentul artificial este cred ca realizat de un portar la box. Personajul principal nu mai vorbesc, acesta este probabil cel mai indecis programat intr-un joc de pana acum. Mecanica este destul de simpla. Te pozitionezi cu fata catre inamici, apesi butonul magic si lasi personajul sa se decida daca vrea sau nu sa prinda cu fata un laser de la baietii rai. (Sincer sa fiu nu il condamn pe bietul artificial, avand in vedere ca jocul este o durere majora si ca grafica si ca gameplay). Iar ca tacamul de lamentari din partea mea sa fie complet, daca in joc poti folosi abilitatile fortei, nimic nu rade mai bine ecranul de inamici de cat un Thermal Detector aruncat la intamplare. In concluzie, poti avea o experienta mai aproape de film uitandu-te la Star Wars Kid pe YouTube.

Locul 1 – E.T.

Jocul celor de la Atari si motivul pentru care industria jocurilor a avut o cadere nervoasa in 83. Programat in timp record, doar cateva saptamani si impins pe usa din dos de Atari, gamerii din acea vreme nu au digerat gameplay-ul lui E.T.. Jocul sfarsind ingropat in desert impreuna cu alte titluri, la propiu.

Considerat de multi drept cel mai prost joc al tuturor timpurilor, trebuie sa recunosc ca eu unul l-am incercat in 93 pe un Rambo, si inca de atunci mi-a provocat frustrari majore. Saracul extraterestru era obligat sa navigheze cel mai ciudat labirint cu putinta, pentru a colecta piese pentru nava sa, timp in care trebuia sa evite “oamenii legii” care incercau sa il bage la zdup. Pot sa spun cu mana pe inima ca acest joc, chiar daca este vechi, este o teroare pentru toti gamerii cu experienta. Ore si ore de frustrare acumulate au rezultat in marea cadere din 83.

Daca Atari au inventat industria Gaming-ului, acestia erau la un pas distanta de a o distruge definitv. Sfatul meu, stati departe de acest joc. Provoaca dureri de incheietura, de cap, auditive, coloana sonora fiind o secventa de midi-uri repetate la infinit si vizuale in ultimul rand. Sunt jocuri de pe batranul Atari 2600 pe care le joc cu mare placere si in ziua de azi. Pac Man sau Space Invaders, dar ET… este cred ca primul joc prost pe care mi-l amintesc sa il fi jucat. Este motivul pentru care jocurile facute dupa un film ar trebui sa treaca testul fanilor si… in concluzie, locul 1 in toate timpurile ca cel mai prost joc realizat.

Concluzie Top Cele mai proaste jocuri inspirate dintr-un film

In esenta, jocurile sunt un mijloc de distractie pentru multi dintre noi. Filmele la fel. Dar sa incerci sa combini cele doua elemente, de multe ori rezulta Kriptonita gamerului. Eu unul am dezvoltat o alergie la jocurile prezentate mai sus. Numai numele imi provoaca iritatii, reactii adverse, iesiri necontrolate si spasme ale muschilor faciali. Filmele ar trebui lasate in pace de catre studiourile de jocuri, problema fiind ca acestea sunt facute de oameni care incearca sa scoata un ban si nu sa realizeze un joc bun.

Daca in Occident povestea este dupa cum am relatat-o mai sus, in Japonia, de exemplu, adaptarile jocurilor dupa un film pot fi numite de multe ori copii fidele sau adaugiri de poveste cu care te poti identifica usor. Succesul acestora fiind bazat pe o reteta simpla. Producatorul asculta de fani. Lucru care nu se poate spune de occidentali, care, intre 100 de jocuri proaste, care intamplator au la baza un film, mai rasare unul sau doua, la patru, cinci ani, care sa fie etalon pentru industrie. Iar pe final o sa rog cititorul sa stea cat mai departe de jocurile amintite mai sus, daca nu vrea sa isi blesteme zilele si sa isi doreasca sa nu fi citit acest articol in viata lui. Tineti cont….v-am avertizat. Saptamana viitoare, urmeaza un Top 5 cu cele mai bune filme adaptate dupa un joc.

Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail