Assassin’s Creed Brotherhood – Ezio se intoarce [Review]

, 26 Noi, 17:20

A trecut doar un an de cand am avut parte de Assassin’s Creed 2 si noul presonaj principal Ezio. Acum se pare ca Ubisoft are placerea de a oferi pietei un nou joc din aceasta serie, doar cu un mic adaos… multiplayer. Inca de la primul titlu parerile au fost impartite. Unii au spus ca nu este cine stie ce, altii au devenit fani inraiti ai seriei, parerile fiind mixte, ceva normal pentru un joc cu care Ubisoft si-au asumat un mare risc, dar care s-a dovedit a fi un real succes. Totusi, cu acest nou Assassin’s Creed Brotherhood, seria trebuie laudata pentru indepartarea anumitor bug-uri, dar… nu destule dintre acestea, multe dintre ele reusind sa scoata peri albi jucatorului, unde mai punem ca exista si noi mecanici de joc ce adauga la frustrarea acestuia.

Trebuie sa recunosc ca am incercat acest joc cu mari sperante si banuiesc ca nu sunt singurul. Tot hype-ul facut pe marginea lui Brotherhood, avand in spate o masinarie de marketing bine unsa, totusi nu este nici pe departe ceea ce mi-as fi dorit. Controlul ciudat, cameramanul beat si multe alte probleme s-au intors si in aceasta continuare directa a ultimului joc, pentru o experienta… simpatica uneori. Toate ca toate, dar este Assassin’s Creed Brotherhood un joc bun sau nu ? Urmeaza sa descoperim impreuna in randurile ce urmeaza, incepand cu povestea.

In ultimul joc, Desmond, personajul “mai putin central”, cel putin pana acum, scapa de urmaritorii templieri si reuseste sa devina, cu ajutorul Animus-ului,  el insusi un asasin in toata regula. Problema este alta, daca acesta a aflat ce si cum este necesar pentru a fi un asasin, acesta afla si ca o explozie solara va avea loc curand, care va ameninta toata rasa umana. Asa ca presiunea de pe umerii acestuia este accentuata, avand in vedere ca nu numai propria supravietuire este primordiala, dar cea a intregii omeniri, ceea ce apasa si mai greu pe spinarea fostului barman. Trebuie sa amintesc ca, pentru cei ce nu au jucat titlurile precedente, acest ultim joc din seria Assassin’s Creed nu face o treaba prea buna in a prezenta povestea de pana acum unui nou jucator, de multe ori acesta fiind atras mai mult de primele momente si grafica stralucitoare, nu de o poveste de fundal care sa te lase stupefiat. In fine, Desmond afla ca trebuie sa recupereze artefactul de la sfarsitul ultimului joc si ca trebuie sa se intoarca in Animus pentru a localiza traznaia, retraind amintirile lui Ezio Auditore da… (bla bla bla bla bla bla… un nume mai scurt nu ii dadeau si lu asta?).

Inca din primele momente in care acesta reincepe jocul, povestea pare sa ia o intorsatura spre mai rau. Villa Auditore este distrusa, Ezio afland ca victoria asupra familiei Borgia a fost doar una de suprafata, avand in vedere ca Ezio l-a lasat pe Papa Borgia sa traiasca, iar noul baiat rau din joc este capitanul garzilor, mai exact Cezare Borgia, insotit de Lucretia Borgia. Pentru o mica lectie de istorie, incercati un Wikipedia pentru a afla, in caz ca nu stiti deja, cine a fost Lucretia Borgia, e posibil sa aveti ceva… socuri. Dupa cum spuneam, Cezare ataca Villa Auditore, in proces distrugand armura lui Altair recuperand pentru familie artefactul mentionat mai devreme, omorandu-l pe Mario, unchiul lui Ezio, si ranindu-l si pe acesta in asaltul asupra vilei. Evident ca Ezio nu va sta cu mainile in san in timp ce templierii cuceresc pas cu pas Italia renascentista si jura sa se razbune.

Pentru un jucator ce stie deja povestea de fundal, aceasta va fi usor de digerat, avand in vedere ca Ezio era prezent si in jocul precedent. Problema intervine in momentul in care il pui la comanda lui Brotherhood pe un jucator nou in serie, acesta fiind coplesit cu detalii si personaje despre care nu stie nimic, vazandu-se asaltat de o poveste densa, cu un scenariu care sare mult prea repede de la subiect la subiect, printre personaje, fara sa dea timp acestuia sa se dezmeticeasca. Asta nu inseamna ca povestea este una rea, ba din contra, este destul de bine scrisa, cu intorsaturi de situatie neasteptate si o naratiune superba in anumite momente, totusi exista probleme mai mari de atat. Care dintre voi va intrebati acum in gand? Finalul? Acesta este cel mai evident final din cate am vazut pana acum: refaci Roma, omori capitanii, afli unde sunt templele, recuperezi artefactul, omori baiatul rau.. punct. Sincer sa fiu, m-am vazut de multe ori deviind de la questurile principale, incercand sa refac Roma si sa descopar cat mai multe secrete, povestea propriu-zisa a jocului fiind lasata pe plan secundar de multe ori. Nu spun ca este un lucru rau, daca iti place sa faci fel si fel de nazbatii intr-un spatiu de cel putin cinci ori mai mare fata de jocul precendent, atunci Assassin’s Creed Brotherhood este jocul pentru tine. Playtech ii acorda la capitolul poveste lui Assassin’s Creed Brotherhood un 8 si trecem la gameplay.

Conceptul principal nu a fost schimbat de la prima parte a jocului, iar reteta fiind una de succes, cei de la Ubisoft au dorit sa ofere o experienta familiara jucatorului. Un pic de alergatura pe acoperisuri, un pic de questing, ceva secvente in care asasinul controlat de noi sare de undeva de sus si ii infige victimei un “Wrist blade” in zone moi si asta e tot. Chiar daca reteta nu a fost alterata, Brotherhood pare sa fie ceva lipit cu banda adeziva de jocul anterior, mai ales cand vine vorba de mecanica de lupta. Daca in jocul precedent inamicii erau la fel de isteti precum o maimuta, atacand pe rand si fiind doar tinte umblatoare cu arme, aici nimic nu a fost schimbat in mare. Mici imbunatatiri in mecanica de lupta au fost aduse, dar nu atat de notabile incat sa faca gameplay-ul unul incitat, fiind doar bazat, AGAIN, pe viteza de reactie nu pe iscusinta.

Pentru cei care au jucat partea a doua a jocului, o sa va aduceti aminte ca exista si un sistem monetar in joc, acesta intorcandu-se si in Brotherhood, doar ca este strict legat de o alta mecanica de joc. Pentru a strange cat mai multi bani, trebuie sa distrugi puncte cheie in oras, mai exact turnuri controlate de familia Borgia, acestea putand “exploda” abia dupa ce Ezio omoara capitanul garzilor. Odata ce ai distrus turnul, ce serveste si ca Lookout Point, acesta poate sa renoveze magazine din zona imediat aferenta, astfel visteria umplandu-se cu bani. Pana si puncte istorice pot fi cumparate, pentru a servi ca sursa de venit pentru ordinul asasinilor, iar ca totul sa fie complet, iar jocul sa ofere ore de gameplay si explorare, orasul are destul de multe puncte pe care tu sa le renovezi. Bun… aici intervine problema din Assassin’s Creed 1. Jocul devine repetitiv dupa cateva asemenea turnuri, ba mai mult, extrem de simplu, avand in vedere ca pe la sfertul jocului, acesta te lasa sa recrutezi asasini pentru a te ajuta in aventura ta. Aceasta fiind una din putinele noi aditii pe care Brotherhood o aduce seriei. Odata ce ai distrus un turn, jocul te anunta ca exista civili prin zona care ar putea sa te ajute sa infrangi familia Borgia, similar cu Assassin’s Creed 2, doar ca de aceasta data ii poti recruta pentru a-i transforma in asasini veritabili, mai mult, acestia dispun si de un sistem de level up, Ezio putand sa ii trimita in misiuni, pentru ca acestia sa devina mai eficienti.  Felul in care o faci seamana mai mult cu un joc de Facebook, avand in vedere ca jucatorul nu este implicat direct in aceste misiuni ale aghiotantilor asasini. Ii trimiti intr-o misiune si acestia se intorc dupa maxim 15 minute cu experienta si bani, facand din aceasta mecanica de joc una din cele mai putin inspirate.

Si daca asasinii nu pot fi controlati, fiind doar la un buton distanta pentru a asigura acel “Back-up” in momente grele, controlul lui Ezio nu prea a fost schimbat cu mult. Jocul uneori iti impune anumite misiuni secundare pentru a ajunge la sincronizare 100%, printre care pot numara asasinarea unui inamic cu o sulita sau completarea unei misiuni fara a fi detectat, aceste misiuni secundare devenind uneori extrem de calcatoare pe nervi, jucatorul apasand de foarte multe ori butonul de restart. Iar daca asta nu este destul, pentru cei care s-au plans de controlul greoi din 2, atunci bucurati-va… si aici este prezent si se pare ca nu vre sa plece nici mort. Camera este tot controlata de un betiv, iar detectia in anumite momente de platforming este ingrozitoare, fiind nevoit sa apas butonul de “parkour” si sa jonglez analog stick-ul pana cand Ezio se decide ca am nimerit lespedea sau pietroiul bun. Iar camera contribuie si ea la frustrarea jucatorului, de multe ori alegand cea mai de (bip) pozitie, din care jucatorul nu poate vedea nimic. O alta adaugare notabila este faptul ca mormintele din primul joc au fost inlocuite de asa numitele “Lair of Romulus” Astfel, de multe ori, le vei naviga la fel ca si in precedentul joc, de aceasta data fiind necesare pentru deblocarea unei armuri mai puternice. Deplasarea prin oras a primit un lifting. De aceasta data parkour-ul nu este singura metoda de deplasare in oras, Ezio putand sa cheme un cal pentru a se transporta din punctul A in punctul B, problema fiind ca acestia sunt foarte lenti, iar noul sistem de transport prin intermediul apeductelor se dovedeste, de multe ori, mult mai eficient. Pentru ca nimeni de la Ubisoft sa nu ii mai dea pe viitor cameramanului ceva de baut in timpul programului, Playtech ii acorda lui Assassin’s Creed Brotherhood un 7 si trecem la Multiplayer.

In jocurile precedente, multiplayer-ul parea un vis de neatins, dar se pare ca cei de la Ubisoft viseaza cu ochii deschisi, avand in vedere ca in acest ultim titlu acesta si-a facut loc printre asasinari si questing. Acesta este alcatuit din 4 moduri disponibile pentru modul online, in care poti opera singurel sau ca un colectiv, pentru acel plus de cooperare, pentru a exacuta o tinta selectata de joc. Idea de baza este destul de buna, avand in vedere ca jocul de-a soarecele si pisica este uneori distractiv, mai ales intr-un joc online, totusi problema este ca nu prea ai cu cine sa joci. De la lansare si pana acum am tot incercat acest mod, iar de atunci si pana acum pot spune ca nu am avut placerea de a juca decat cateva meciuri online, comunitatea online fiind… aproape inexistenta. Experienta care depinde de tine si de cate ore depui in acest mod online, multe dintre harti, upgrade-uri sau personaje fiind limitate de cata experienta ai acumulat, frustrarea cea mai mare fiind atunci cand intri intr-un joc si descoperi ca radar-ul din joc este acolo doar ca sa fie. De multe ori m-am vazut dupa spusele lui desupra tintei mele, doar ca aceasta sa fie ingrozitor de greu de identificat. Playtech ii acorda la capitolul multiplayer un 7,5 si trecem la grafica si sunet.

O sa incep cu ce mi-a scos peri albi, mai exact, jocul are pierderi de cadre constante, atat pe PS3 cat si pe Xbox, jumatatile de textura sunt la ele acasa, caderile prin nivel si-au facut si ele loc, am avut placerea ca jocul sa imi inghete PS3-ul de trei ori, mici blocari ale personajului si lista poate continua. La prima vedere jocul arata superb, dar odata ce ai intrat in gameplay-ul propriu-zis, acesta incepe sa scartaie din toate incheieturile, dovada si problemele enumerate mai sus. Totusi, Ubisoft a reusit sa redea sentimentul de Roma renascentista cu care jucatorul a fost obisnuit din seriile precedente. Locatii celebre din orasul amintit mai devreme si-au facut aparitia intre timp, jucatorul putand sa identifice Colosseumul, Pantheonul sau sistemul de apeducte. In mare, orasul a ramas cam la fel, doar ca suprafata de joc a crescut simtitor. Daca in Assassin’s Creed 2 Roma parea un oras micut, de aceasta data jucatorul se poate lafai in liniste intr-un oras ce pare similar cu cel din epoca renascentista. Modelele si texturile din joc se pare ca n-au primit prea mare atentie, fiind aceeasi Marie cu alta tichie. Totusi, parca acum strazile par mai aglomerate, iar diversitatea NPC-urilor este mai variata. Estetic vorbind, jocul arata bine, fiind umbrit de problemele generale amintite mai devreme precum texturi care intarzie sa apara sau jumatati de cai, Brotherhood putand sa ia niste lectii la acest capitol de la Red Dead oricand. Sunt anumite misiuni in care controlezi un „tanc”, da, un tanc… un tanc in perioada renascentista… creat de Leonardo DaVinci… opriti-ma in momentul in care suna ciudat! Secventele de zbor s-au intors si ele, fiind completate de aceasta data si de o barca de asalt care adaposteste un… tun de asalt. Se pare ca de aceasta data Ubisoft au uitat sa arunce in noi, cel putin din punct de vedere vizual, chiuveta de bucatarie si planurile pentru construirea unui avion ale lui Leonardo.

Toate ca toate, dar la sunet chiar nu pot spune nimic de rau. Muzica in joc este in ton cu povestea si perioada, iar actorii vocali sunt o briza de aer curat, facand cinste actorilor virtuali pe care ii interpreteaza. Pana si voice sync-ul din primul joc, care era usor intarziat uneori a fost indepartat, sunetul vocilor pornind fix in momentul potrivit. Mai toti actorii din AC2 s-au intors si in acest titlu pentru a onora seria cu vocile lor, facand experienta una placuta din punct de vedere auditiv. Playtech ii acorda la capitolul grafica si sunet un 8 si trecem la concluzie.

Nu pot sa spun ca am ramas dezamagit de acest titlu, ba mai mult este exact ce m-am asteptat sa fie. Problemele din trecut inca bantuie seria, Ubisoft nereusind sa le indrepte nici dupa un an de la lansare. Nu vreau sa mai adaug nimic in plus decat nota de final, avand in vedere ca sentimentele mixte pe care le aminteam si la inceputul review-ului sunt prezente si la mine in acest moment. Playtech ii acorda lui Assassin’s Creed Brotherhood un 7,6, iar daca cineva are ceva de comentat in privinta notei sunt rugati sa comenteze in sectiunea de mai jos. Am timp destul sa demontez ceva fanboys.


Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Despre nota n-am ce zice, daca asa de atat consideri jocul, de atat e. Daca l-as fi jucat poate m-as fi dat si eu cu parerea, insa cred ca-i buna avand in vedere ca a luat 8 de la IGN! Bravo.

Seria Assasin’s Creed e o serie extraordinara, astept insa dupa lasarea de PC…

Jocul merita incercat, multiplayer-ul din cate am inteles ar fi cam plictisitor dupa o vreme. Nota ok, felicitari, am sa-l joc si eu.

Ce nota…l-am jucat si mi s-a parut ok, de nota 8 cam asa, acum ramane sa vad cum o sa fie portarea pe PC…daca o sa fie portare de pe console pe pc…

Cred ca s-au axat mai mult pe multiplayer aici…tind sa cred ca se cam strica franciza de aici in colo!

Eu vreau sa vad totusi cum o sa fie pe PC, daca iese si pe PC, jocul de pe facebook…si banda desenata desigur.

Iese si pe PC, in 2011, prin februarie cica…

Pai da, pacat ca nu ma pot apuca de el, pentru ca seria AC e strans legata prin poveste…deci nu o sa inteleg mare lucru, apropo, cand apare pe PC?

Versiunea de PC sper ca o sa fie la fel ca si cea de console, chiar daca mai stranuta, fanii il vor cumpara si il vor considera cel mai bun bineinteles…

Burning.Skeleton

Misto joc, mare pacat ca-i singur multiplayer-ul…mi-ar fi placut sa-l experimentez, oricum super review si concurs, bravo playtech!

jocul mi se pare ok dar intradevar mai are mici probleme

Gata asteptarea a terminat a aparut si pe PC . Eu de ex l-am gasit pe Filelist

Assassin'sCreedBrotherhood

NU sunt de acord cu tine in legatura cu criticile.Eu il joc pe PC iar ce ziceai despre „Cameramanul Betiv” sau control eu am foarte multa experienta si controlez jocul ca si cum as fi chiar eu Ezio in legatura cu nota eu ias da un 10 DAr in fine fiecare cu parerea lui (eu nu am avut nici un fel de problema cu jocul avand in vedere ca il joc pe un pc praf)

Tine cont ca aici se vorbeste de varianta de console! Cu un mouse controlezi mai bine camera, nu o sa te contrazic, dar incearca sa conectezi la pc un controller si o sa vezi exact la ce ma refer.

Un review foarte prost in opinia mea..AC Brotherhood pe pc este unul dintre cele mai misto din serie, nu la fel de frustrant si repetitiv ca primul si mult mai rapid decat AC2 mai ales sectiunea fighting:)..problemele pe care le amintesti in review eu unul nu le-am intalnit in jocul pe pc..este lejer un joc de nota 9 in nici un caz de nota data de catre voi..iar pentru cultura voastra toate acele „inventii” gen tancul de care radeti existau in perioada aceea, cei de la Ubisoft confirmand acest lucru.Mie mi se par inovative si foarte interesante acele misiuni:P..
Sa nu mai zic ca nu ai mentionat multe lucruri noi in joc, ca parasuta,arcul etc.. dar asta nu mai conteaza:)
No offence dar nu va pricepeti la review-uri.

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail