Alan Wake si-o cam cauta cu… lanterna [Review]

, 24 Iun, 13:31

Alan Wake, horror, survival horror, Remedy, Microsoft Game Studios, Alan Wake gameplay, Alan Wake lumina, Alan Wake grafica, Alan Wake sunet, Alan Wake review

Inainte sa incep review-ul lui Alan Wake, o sa va rog sa imi acordati cateva momente. Probabil ca pentru generatia tanara sunt o relicva, avand in vedere ca pentru mine genul survival horror inseamna in gaming cateva jocuri. Resident Evil 1 si 2, Silent Hill 1 si 2, Alone in The Dark de la 1 la 3, sunt doar cateva dintre titlurile care consider ca au definitivat genul si l-au facut ceea ce este astazi. Nu pot sa spun ca privesc cu ochi obiectivi jocurile de acest gen din ziua de azi. Sigur sunt ca un copil mic cand aud ca un nou titlu dintr-o serie clasica isi face aparitia, dar, in general, sunt dezamagit, exemple stand dovada Silent Hill Home Coming si Resident Evil 5, care, sincer sa fiu, m-au dezamagit peste masura. Sa zicem ca am incheiat aceasta paranteza si cer iertarea cititorului care si-a rupt din timp sa imi asculte vaicarelile despre jocurile ce au fost sa fie, si trec la review-ul de astazi. Alan Wake.

Nu cred ca Remedy poate fi acuzat de lipsa de meticulozitate sau de faptul ca nu au o doza de sadism cand vine vorba de titluri publicate. Alan Wake ajunsese sa fie mentionat alaturi de nume precum Duke Nukem Forever sau Max Payne 3, constituindu-se intr-o gluma a review-erilor de pretutindeni. Dar, iata ca Remedy livreaza pe piata Alan Wake, jocul cu care acestia mi-au torturat sapte ani din viata. Spun asta pentru ca ajunsesem sa ma intreb daca mai bine incep sa cred in Mos Craciun, decat ca jocul acesta va iesi vreodata pe piata. Sapte ani oameni buni, nu unu, nu doi, nu trei…. Sapte ani de zvonuri, trailare fake si anunturi mai mult sau mai putin oficiale. Iar in momentul in care Remedy au anuntat ca jocul ajunge pe rafturi intr-un final, nu imi venea sa cred! Era un vis? Era realitate… in sfarsit un joc survival horror bun cu care sa ma delectez? Nu stiam ce sa mai cred! Dar dupa lupte seculare, si o durere de cap cumplita, am obtinut jocul… era al meu: “My Precious!” Cu mana tremuranda am introdus discul in consola si…. Minune, 6 ore nu m-am miscat din fata televizorului.

Alan Wake, horror, survival horror, Remedy, Microsoft Game Studios, Alan Wake gameplay, Alan Wake lumina, Alan Wake grafica, Alan Wake sunet, Alan Wake review

Povestea urmareste actiunile lui Alan in timp ce acesta incearca sa petreaca o vacanta “lipsita de griji” in “linistitul” orasel Bright Falls, alaturi de sotia sa. Dupa cum si titlul jocului sugereaza, tu esti personajul principal, un artist/scriitor care sufera de cea mai crunta boala pe care un scriitor poate suferi. Nu are inspiratie, drept urmare acesta nu a mai scris nimic de doi ani. Pentru a scurta povestea de introducere o sa fac un mic rezumat. Alan ia cheile de la cabana in care urmau sa stea de la o baba stranie (prima regula intr-un oras american mic: “Daca o baba ciudata iti ofera ceva, fugi mancand pamantul”), Alan se cearta cu nevasta-sa (ghici cine doarme pe canapea diseara?), Alan iese sa isi limpezeasca gandurile (proasta miscare pustiu), Alan o aude pe consoarta urland (e un joc horror la ce va asteptati? sa cante Hora Unirii?), Alan sare in rau dupa ea (pentru cine se intreaba nu purta colacel in forma de ratusca). Dupa cum era evident, supravietuieste (nu de alta dar ar fi fost un joc mult prea scurt) doar pentru a se trezi dupa o saptamana, fara amintirile saptamanii pierdute, intr-o masina rasturnata ( fain nu ? Numele Stephen King suna cunoscut Remedy?). Iar de aici lucrurile incep sa arate a jocul promis de Remedy. Horror in adevaratul sens al cuvantului. Lumini difuze, zgomote ciudate, chestii care scartaie in noapte, copaci ale caror siluete seamana cu cele ale unor oameni … a si am mentionat ca un maniac te ataca cu un topor si vrea sa te desparta de pretiosul tau bostan? Sau ca multi dintre locuitorii orasului sunt invaluiti in umbre antiglont ? Cred ca mi-a scapat!

Alan descopera ca singurul lucru care poate rani aceste prezente intunecate este lumina unei lanterne sau orice sursa de lumina o poate gasi. Mai mult, dupa ce inlaturi umbrele ce ii inconjoara si le aplici ceva gloante in pifometru, inamicii dispar in neant. Bine lucrat Remedy asa nu ai caderi de cadre de la prea multe cadavre pe ecran. De ce as vrea sa imi vad corpurile inamicilor zombificati de te miri ce forta malefica, zacand aerisiti pe pamantul rece? Nu, acestia trebuie sa dispara intr-o eruptie de lumina si zgomot precum artificiile chinezesti! Ca dehh, asa vrea jocul. Te pui cu programatorul si scenaristul? Totusi, acest element, ma refer la disparitia inamicilor, are stransa legatura cu povestea jocului. Eroului nostru fiindu-i cam greu sa explice cele cateva zeci de cadavre ce le-a lasat in padure, acesta fiind un autor de best-seller nu? Alan este un scriitor cunoscut, livrand de-a lungul timpului, drep mostenire, cateva titluri horror publicului. Problema intervine cand acesta incepe sa descopere pagini dintr-o carte ce portretizeaza in cele mai mici detalii actiunile sale. Un roman ce nu isi aminteste ca l-ar fi scris vreodata . Ideal ar fi ca Alan sa nu gaseasca pagini ce dezvaluie momente de la sfarsitul misiunii, stricand astfel placerea de a juca uneori. Ca sa nu spun ca Hemingway al nostru, nareaza tot ceea ce urmeaza sa faca in joc, suspendand astfel emotia momentului in care un zombilau urmeaza sa iti aplice una bucata in bomboniera. Iar aici ma opresc cu povestea jocului. Nu vreau sa stric intriga jocului pentru cei care urmeaza sa il experimenteze. Spun doar atat, daca sunteti fani Stephen King sau Twin Peaks jocul asta ofera o poveste unica si incitanta. Pentru poveste PlayTech ii acorda 9,5 umbre.

Alan Wake, horror, survival horror, Remedy, Microsoft Game Studios, Alan Wake gameplay, Alan Wake lumina, Alan Wake grafica, Alan Wake sunet, Alan Wake review

Gameplay-ul in joc este probabil ana dintre cele mai liniare experiente pe care le-am avut in ultima vreme. Si da, stiu ca am inceput pe un ton negativ, dar rabdare, totul va iesi la lumina festilei lui Alan cat de curand. Jocul este impartit pe capitole si prezentat precum un show de televiziune. Atunci cand un episod se termina, urmatorul incepe cu celebra fraza din Twin Peaks : “Previously On” Alan Wake. Lucru care da o nota de unicitate jocului si adaugand un sentiment de implicare uneori, dar dupa cum am spus seamana prea mult cu Twin Peaks. Astept din moment in moment sa il vad pe agentul Cooper, sa imi sara cu reportofonul in brate in mijlocul cinematicului. Alan cand vine vorba de gameplay este tipic american. Trage mai intai si dupa aceea pune intrebari, mai ales ca acum viata sotiei sale este in pericol. Ups… am scapat un detaliu din poveste cumva ? Mecanica de joc este destul de simpla cand vine vorba de “disponibilizat” inamici. Mai devreme aminteam ca unii locuitori sunt invaluiti de un fel de umbra antiglont, Alan, baiat destept, descopera o metoda sa inlature acest avantaj. Un aliat de nadejde in forma luminii, aceasta putand venind de la o lanterna, pentru care vei cauta constant baterii Energizer si nu glumesc, jocul este plin ochi de reclame la tot pasul, Flashbang-uri, rachete de semnalizare si diverse surse de iluminat stradal sau reflectoare. In esenta cam tot ceea ce poate emite un fascicul de lumina in acest joc, este cel mai bun prieten al tau. Asta daca nu vrei sa iti aduni plombele precum ciupercile de prin padure. Inamicii fiind extrem de bine ascunsi de umbrele padurii pe care o sa o frecventezi destul de des. Totusi sa nu va asteptati ca in joc sa gasiti metode simple de inlaturat acest avant al zombilailor, de cele mai multe ori va veti folosi de lanterna din dotare, cu tot cu baterii energizer, pentru a evapora armura pe care marea majoritate a locuitorilor o poarta. Dupa care treaba e destul de simpla. Una bucata pistol, si tragi in ei pana dispar intr-o explozie de lumina. Destul de simplu nu? Pana la episodul patru, dupa care Remedy au gasit metode mai “inventive” pentru a folosi lumina in joc. Lucru pentru care ii felicit, dar asta nu scuteste jocul de cel mai mare neajuns, faptul ca luptele pot fi repetitive de cele mai multe ori, iar sistemul de dodge fiind unul dintre cele mai telegrafiate pe care le-am intalnit pana acum.

Inamicii apar intr-un soi de “Cut Scene” astfel tu, personajul principal, ai timp sa reactionezi si sa te pozitionezi strategic. Mai mult, de cele mai multe ori, poti scapa de atacuri doar prin simpla apasare repetata a butonului de Dodge. Alan Wake fiind sinonim cu Jackie Chan de cele mai multe ori, avand in vedere ca am reusit sa evit loviturile unui inamic, de cel putin 40 de ori. Si nu pentru ca sunt sadic si ca vreau sa caut nod in papura jocului, ci pentru ca nu mai aveam gloante nici pentru pistol, nici pentru shotgun. Astfel fiind obligat sa dansez in jurul descreieratului, care ma alerga cu doua seceri prin nivel, pana am ajuns langa un stalp de iluminat stradal. Acesta fiind singurul loc in care esti cu adevarat in siguranta si locul in care jocul salveaza. Mai mult, tot ceea ce inseamna lumina puternica, iti regenereaza viata. Acum presupun ca o sa existe cineva printre cititori care o sa se intrebe, daca si lanterna te poate vindeca. Raspunsul este scurt… NU! Inca nu am incercat sa il pun sa o inghita, dar mai e timp, poate asa are viata infinita cine stie? Totusi gameplay-ul repetitiv nu este ceea ce m-a tinut in fata jocului 6 ore, ci povestea. Modul in care este expusa, te face sa vrei mai mult, si sa vrei sa afli ce se intampla in Bright Falls. Asta si faptul ca in joc poti colecta termosuri de cafea, imprastiate prin nivele si paginile amintite mai devreme. Pentru aceste elemente Playtech ii acorda la capitolul gameplay 7 baterii Energizer.

Alan Wake, horror, survival horror, Remedy, Microsoft Game Studios, Alan Wake gameplay, Alan Wake lumina, Alan Wake grafica, Alan Wake sunet, Alan Wake review

Incet, incet, ne apropiem de finalul acestui review. Dar nu inainte de a ne lega de niste aspecte extrem de importante, grafica si sunetul. Incepem cu grafica, pentru ca in ziua de azi, daca ai un joc bun, trebuie sa aiba si grafica care sa uluiasca jucatorul, altfel risti sa nu fi luat in serios. Putine lucruri de rau se pot spune despre Alan Wake la acest capitol. Jocul este extrem de bine pus cap la cap, texturile fiind alese pentru a invalui jocul intr-o admosfera stranie. Inca de la primul ecran de joc, Alan Wake te anunta ca iti pregateste un festin de umbre si texturi randate alese. Cu toate astea, accentul in joc este pus pe lumina. Elementul datator de viata si singurul tau prieten impotriva umbrei, ce invaluie treptat orasul. Lumina nu a mai fost utilizata intr-un joc asa cum vedeti in Alan Wake. Fiecare raza de luna ce patrunde printre crapaturile unei pesteri, in care te ascunzi, sau stalp de iluminat stradal, este parca mai luminos in intunericul ce invaluie nivelele, aceasta are parca o minte propie. Iar daca tot am ajuns la nivele, o sa spun atat despre ele. Sunt abosolut fenomenale. Totul, de la flora pana la fauna, au fost texturate in cele mai mici detalii. Pana si personajele sunt la loc de cinste, avand in vedere ca acestora nu le lipseste nimic. De la mici expresii faciale, pana la felul in care corpul se misca cand acesta este obosit. Fiecare lucru a fost luat in calcul, pentru ca jocul sa fie un tot unitar. Sigur, exista ocazionalii pereti invizibili si caderile de cadre, dar intr-un joc care nu te obliga la ecrane de loading, aceste lucruri sunt scuzabile.

La inceputul review-ului am precizat ca jocul este impartit in episoade si aranjat precum un serial TV. Ceea ce nu am precizat este ca actorii vocali dau acel sentiment de unicitate si realism de care jocurile horror au nevoie. Fiecare personaj este interpretat intr-un mare fel, aducand acel sentiment autentic, de joc in care propia existenta iti este amenintata. Zgomotele, usile care troznesc, pana si zgomotul pasarilor este redat la inalta definitie. Sa fie oare din cauza ca jocul suporta THX nativ si mai toate vocile din joc si sunetele sunt HD? Cine stie? Pentru aceste elemente Playtech ii acorda un 8,5 stalpi de iluminat.

Alan Wake, horror, survival horror, Remedy, Microsoft Game Studios, Alan Wake gameplay, Alan Wake lumina, Alan Wake grafica, Alan Wake sunet, Alan Wake review

Concluzie:
Alan Wake, dupa ce s-a lasat asteptat vreo 7 ani, ne uimeste cu o poveste de genul celor scrise de Stephen King, un gameplay liniar si o grafica destul de buna, avand in vedere ca jocul ruleaza doar pe platforma Xbox 360. Iar sunetul in acest joc este elementul de zece fara doar si poate. Pentru aceste calitati, sau defecte, Playtech ii acorda  in final un 8,3.

Ți-a plăcut acest articol?
Informează-te și ține-i la curent și pe prietenii tăi.
Abonează-te la newsletter pentru ultimele noutăţi!
Citeşte şi...

Comentarii

Comments are closed.

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te acum la newsletter și primești cele mai noi: Articole, Review-uri, Tutoriale și Prețuri direct pe adresa ta de E-mail